1 Vai! cum s-a înnegrit aurul şi cum s-a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele Sfântului Locaş pe la toate colţurile uliţelor!

Cum. Ebr. ’ekah (pentru comentariu vezi comentariul la cap. 1,1). Ca şi capitolele 1, 2, 3, cap. 4 este şi el un acrostih. Totuşi structura lui metrică diferă de primele trei poeme, prin aceea că fiecare verset e compus din două accente majore în loc de trei. Pentru o discuţie detaliată a structurii poeziei ebraice vezi Vol. III, p. 17-28.

Aurul. Simbolurile de aur, aur curat, pietre par să se aplice atât la Templu, care fusese împodobit cu aur, cât şi poporul însuşi, aşa cum reiese că este sugerat în v. 2. Toate colţurile uliţelor. În ce priveşte comentariul vezi comentariul la cap. 2,19.

2 Cum sunt priviţi acum fiii Sionului, cei aleşi şi preţuiţi ca aurul curat altădată, cum sunt priviţi acum, vai! Ca nişte vase de pământ şi ca o lucrare făcută de mâinile olarului!

Preţuiţi. Literal, cântărit, sau plătit. Referirea este la cântărirea de metal preţios ca plată pentru o cumpărătură (Geneza 23,16), o practică obişnuită înainte de folosirea monedelor turnate sau presate. Cântărirea de aur, şi nu de argint, la o tranzacţie era o indicaţie a marii valori a cumpărăturii. Pentru exemple de o astfel de practică vezi Ezra 8,25.26.33; Iov 28,15; Zaharia 11,12.

Priviţi. Ebr. chashab, a socoti, a privi, sau a evalua. Cuvântul acesta, ca şi cel tradus preţuiţi [comparabil], este de asemenea un termen comercial folosit pentru a înregistra o tranzacţie (vezi 2Regi 22,7).

Vase de pământ. Vasele de pământ erau uneltele cele mai obişnuite şi cele mai ieftine din vremurile de demult. Multe mii de fragmente de olărie găsite de arheologi în ruinele de demult mărturisesc despre folosirea foarte obişnuită a materialelor de olărie. Ideea din versetul acesta este că fiii Sionului, a căror valoare putea fi măsurată numai în aur, fuseseră trecuţi în registrele contabile ale inamicilor lor ca aproape fără de valoare. Un comentariu într-adevăr trist al stării smerite la cere Iuda scăzuse în zilele profetului Ieremia.

3 Chiar şi şacalii îşi apleacă ţâţa şi dau să sugă puilor lor; dar fiica poporului meu a ajuns fără milă ca struţii din pustiu.

Şacali. Ebr. tannin, un monstru marin, un şarpe, etc. (vezi comentariul la Deuteronom 32,33; Iov 7,12). Totuşi, două manuscrise au ebraicul tannim, şacali (vezi comentariul la Psalmi 44,19). Faptul că verbele traduse îşi pleacă ţâţa, şi dau să sugă ca şi pronumele lor sunt la plural în ebraică, arată că subiectul este şacali. Redarea şacali corespunde mai bine contextului decât a face monştri marini.

Struţii. Pentru comentarii vezi comentariul la Iov 39,13-17.

4 Limba sugarului i se lipeşte de cerul gurii, uscată de sete; copiii cer pâine, dar nimeni nu le-o dă.

Verset ce nu a fost comentat.

5 Cei ce se hrăneau cu bucate alese leşină pe uliţe. Cei ce fuseseră crescuţi în purpură se bucură acum de o grămadă de gunoi!

Grămadă de gunoi. Literal, gropi de cenuşă. Cuvântul acesta pare să semnifice un loc unde de obicei se aruncă gunoiul. A şedea sau a zăcea acolo era un semn de deplină degradare (vezi 1Samuel 2,8). Cetăţeanul Ierusalimului era acum o mare grămadă de cenuşă.

6 Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei, care a fost nimicită într-o clipă fără să fi pus cineva mâna pe ea.

Să fi pus cineva mâna. Sensul exact al cuvântului ebraic tradus astfel aici nu este sigur. Sensul pare să fie, totuşi, că mâini omeneşti n-au fost puse pe Sodoma; distrugerea ei era cu totul de sus. Întrucât păcatul Ierusalimului e mai mare decât al Sodomei, cât de grozavă trebuie să fie pedeapsa lui!

7 Voievozii ei erau mai strălucitori decât zăpada, mai albi decât laptele; trupul le era mai roşu decât mărgeanul; faţa le era ca safirul.

Voivozii. Ebr. nezirim, cei consacraţi, cei despărţiţi, sau cei de rang înalt (vezi comentariul la Numeri 6,2). Substantivul acesta e derivat de la verbul ebraic nazar, a jura sau a separa, şi astfel se referă la cineva care este separat, sau pus deoparte. Ca termen tehnic, el era folosit pentru Nazireu (vezi Numeri 6; Amos 2,11.12; comp. Judecători 13,5.7; 16,17). El este de asemenea folosit într-un sens mai general cu privire la Iosif ca deosebit de fraţii săi (Geneza 49,26; Deuteronom 33,16). Sensul din urmă pare să corespundă mai bine aici.

Zăpadă. Cu toate că astfel de simboluri implică o curăţenie morală în Vechiul Testament (vezi Isaia 1,18), aici ele poate se referă numai la impunătoarea înfăţişare exterioară pe care o prezentaseră cândva conducătorii lui Iuda.

Mărgeanul. Sau Rubine. Ebr. peninim, însemnând nestemate de coral. Faţa. Sau Lustrul. Înfăţişarea lor era ca şi cum ar fi fost chipuri frumos lucrate din piatră strălucitoare.

8 Dar acum, înfăţişarea le este mai negricioasă decât funinginea; aşa că nu mai sunt cunoscuţi pe uliţe, pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul.

Cunoscuţi. Adică, ei nu erau recunoscuţi din cauza faptului că înfăţişarea lor fusese atât de hidos schimbată. Ca lemnul. Sau Ca un toiag. Simbolizând uscăciunea şi întărirea.

9 Cei ce pier ucişi de sabie sunt mai fericiţi decât cei ce pier de foame, care cad sleiţi de puteri din lipsa roadelor câmpului!

Verset ce nu a fost comentat.

10 Femeile, cu toată mila lor, îşi fierb copiii, care le slujesc ca hrană, în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.

Cu toată mila. Femei, care fuseseră cândva mame pline de milă şi iubitoare, în necazul nemaipomenit al asedierii, şi-au mâncat proprii lor copii (vezi comentariul la cap. 2,20).

11 Domnul Şi-a sleit urgia, Şi-a vărsat mânia aprinsă; a aprins în Sion un foc care-i mistuie temeliile.

Verset ce nu a fost comentat.

12 Împăraţii pământului n-ar fi crezut şi niciunul din locuitorii lumii n-ar fi crezut că potrivnicul care-l împresura are să intre pe porţile Ierusalimului.

N-ar fi crezut. Din cauza atât a poziţiei lui strategice cât şi a forţei fortificaţiilor lui, Ierusalimul era considerat ca de necucerit. Ideea inviolabilităţii lui trebuie să fi crescut şi mai mult în mintea păgânilor datorită nimicirii supranaturale a oştirii asiriene când Sanherib a asediat cetatea (2Regi 19,35). Toate acestea au dat naştere la un fals simţ de securitate printre locuitorii nelegiuiţi din Ierusalim.

13 Iată roada păcatelor prorocilor săi, a nelegiuirilor preoţilor săi care au vărsat în mijlocul lui sângele celor neprihăniţi!

Nelegiuiri. Conducătorii religioşi ai lui Iuda erau nelegiuiţi atât în inimă, cât şi în acţiune (vezi comentariul la Isaia 3,12).

Au vărsat… sângele. Faptul că preoţii şi profeţii mincinoşi îndeosebi ceruseră cu tărie viaţa lui Ieremia (Ieremia 26,7-24) ar indica faptul că ei purtau o mare măsură de răspundere pentru moartea altor oameni drepţi (vezi Ieremia 6,13-15; 23,11-15).

14 Rătăceau ca orbii pe uliţe, mânjiţi de sânge, aşa că nimeni nu putea să se atingă de hainele lor.

Rătăceau. Sau Umblau în neştire, umblau buimaci. Poate acestea se referă la starea confuză a acestor conducători care erau cândva foarte onoraţi, iar acum sunt evitaţi şi repudiaţi de toţi (vezi Deuteronom 28,29).

15 „Depărtaţi-vă, necuraţilor!”, li se striga, „La o parte, la o parte, nu vă atingeţi de noi!” Când fugeau pribegind încoace şi încolo printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!”

Li se strigă. Sau Ei strigau. Antecedentul lui ei trebuie să fie înţeles aici ca poporul. Li se

referă la profeţii şi preoţii ucigaşi.

Necurat. Acesta era strigătul leprosului (Levitic 13,45).

Se spunea. Adică, unii dintre păgâni spuneau între ei.

16 În mânia Lui, Domnul i-a împrăştiat şi nu-Şi mai îndreaptă privirile spre ei! Vrăjmaşul n-a căutat la faţa preoţilor, nici n-a avut milă de cei bătrâni.

Mânia. Literal, faţa. Vezi Levitic 17,10; Psalmi 34,16; Ieremia 16,17.18. Din nou literele

ebraice pe’ şi ‘ayim sunt într-o ordine inversată (vezi comentariul la cap. 2,16; 3,46).

Împrăştiat. Risipit.

Faţa. Literal, feţe. Versetul acesta conţine un interesant joc de cuvinte în ebraică. Nelegiuiţii au fost risipiţi de la faţa lui Iehova, deoarece ei, la rândul lor n-au arătat nici un fel de respect pentru faţa preoţilor.

17 Şi acolo ni se sfârşeau ochii şi aşteptam zadarnic ajutor! Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam care totuşi nu ne-a izbăvit.

Verset ce nu a fost comentat.

18 Ne pândeau paşii ca să ne împiedice să mergem pe uliţele noastre; ni se apropia sfârşitul, ni se împliniseră zilele… Da, ne venise sfârşitul!

Uliţele. Adică pieţele deschise ale cetăţii (vezi comentariul la cap. 2,19). În cursul asediului era primejdios să intri în aceste locuri deschise, întrucât un om era expus la proiectile aruncate din turnurile de asediu ridicate imediat în afara zidurilor cetăţii (vezi comentariul la Ieremia 32,24).

19 Prigonitorii noştri erau mai iuţi decât vulturii cerului. Ne-au fugărit pe munţi şi ne-au pândit în pustiu.

Munţii. Teritoriul redus al regatului lui Iuda în ultimii ani ai istoriei lui consta din puţin altceva în afară de munţi şi pustie.

20 Suflarea vieţii noastre, unsul Domnului a fost prins în gropile lor, el, despre care ziceam: „Vom trăi sub umbra lui printre neamuri.” –

Suflarea vieţii noastre. Sau Suflare nărilor noastre. Unii găsesc aici referire la regele Zedechia. Alţii au fost nemulţumiţi de faptul că Ieremia ar fi putut să confere atâta onoare memoriei unui rege pe care în altă parte tot el l-a învinuit atât de necruţător. Totuşi, profetul nu vorbeşte de Zedechia ca om, ci despre rege ca unsul Domnului, omul numit pe cale divină drept căpetenia naţiunii (vezi 1Samuel 24,5.6; 26,9.11; 2Samuel 1,14.16).

Vom trăi. Se poate ca aderenţii lui Zedechia să fi nutrit nădejdea deşartă că, scăpând din cetatea blestemată, ar fi putut păstra un fel de independenţă în Pustia lui Iuda, sau în Transiordania (vezi comentariul la Ieremia 39,4.5).

21 Bucură-te şi saltă de bucurie, fiica Edomului care locuieşti în ţara Uţ! Dar şi la tine va trece potirul, şi tu te vei îmbăta şi te vei dezgoli!

Fiica edomului. Edomiţii erau descendenţi ai lui Esau (Geneza 36,8.19). Animozitatea care cândva existase între Iacov şi Esau, a fost perpetuată de descendenţii lor (Numeri 20,14-21; Deuteronom 2,4.5). Când oştirile Babiloniene au invadat Iuda, Edomiţii s-au alăturat lui Iuda şi au profitat de prădarea ţării (vezi Ezechiel 25,12-14; 35,5; Obadia 11-14). Ideea din acest verset este ironică: Bucură-te de câştigul tău nedrept de acum, căci nu va ţine mult!

Ţara Uţ. Ţara aceasta era patria lui Iov (vezi comentariul la Iov 1,1), şi este de asemenea amintită în legătură cu diferiţi alţi vecini ai lui Iuda în Ieremia 25,20.

22 Fiica Sionului, nelegiuirea îţi este ispăşită: El nu te va mai trimite în robie. Dar ţie, fiica Edomului, îţi va pedepsi nelegiuirea şi îţi va da pe faţă păcatele. –

Pedeapsa. Vezi comentariul la v. 6.

Cercetează. În scopul pedepsirii (vezi comentariul la Psalmi 8,4; 59,5).

Dă pe faţă. Vezi cap. 2,14

Comentariile lui Ellen G. White

1 EW 227; PP 720; TM 86; 5T 240,534

10 GC 32