1 Stăruiţi în dragostea frăţească.

Dragostea frăţească. Vezi Romani 12,10. Ultimul capitol al Epistolei către Evrei constă dintr-o serie de îndemnuri generale cu privire la diferite subiecte (v. 1–17) şi o salutare personală (v. 18–25).

2 Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit fără să ştie pe îngeri.

Să nu daţi uitării. [Nu uitaţi, KJV]. Se pare că mulţi tindeau să devină absorbiţi de propriile lor treburi aşa încât nu arătau interesul pe care ar fi trebuit să îl aibă faţă de ceilalţi credincioşi. Pe măsură ce biserica creşte în număr creşte primejdia ca şi astăzi să predomine aceeaşi stare. Semenul nostru este oricine are nevoie de prietenie şi ospitalitate.

Primirea de oaspeţi. [Găzduirea de străini, KJV]. Hanurile nu erau obişnuite pe atunci şi străinii erau adesea priviţi cu bănuială. Dacă nimeni nu se interesa de drumeţi, deseori aceştia nu aveau unde să găzduiască. În antichitate ospitalitatea cerea ca să se ia măsuri pentru străini. Poate că azi nu mai există aceeaşi nevoie, deoarece în general călătorii au condiţii mai bune. Cu toate acestea principiul rămâne şi creştinii trebuie să găsească căi şi mijloace de a-şi dovedi ospitalitatea, conform cu nevoile din ziua de azi.

Au găzduit ... îngeri. Acesta a fost privilegiul lui Avraam (Geneza 18,1–8), al lui Lot (Geneza 19,1–3), al lui Ghedeon (Judecători 6,11–20) şi al lui Manoah (Judecători 13,2–4.9–21). Credincioşia în împlinirea nevoilor străinilor va fi luată în considerare la ziua judecăţii (Matei 25,35).

Fără să ştie. Şi anume la început, când străinii au fost invitaţi să intre.

3 Aduceţi-vă aminte de cei ce sunt în lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei; de cei chinuiţi, ca unii care şi voi sunteţi în trup.

Cei ce sunt în lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi. Ajutorarea celor din închisoare este de asemenea de o importanţă destul de mare pentru a fi luată în considerare în ziua judecăţii (vezi Matei 25,36). Ca şi în altă parte în Scriptură (vezi 1 Corinteni 9,22), aici este prezentat principiul că cel care mărturiseşte că este creştin ar trebui să se străduiască să îşi imagineze că se află în aceeaşi situaţie ca orice persoană pe care o găseşte în nevoie şi astfel să-i slujească, în acord cu regula de aur (vezi Matei 7,12).

Cei chinuiţi. [Suferă împotrivire, KJV]. Literal, sunt rău trataţi.

Ca unii care şi voi sunteţi în trup. Gândiţi-vă cum aţi simţi dacă aţi fi în aceeaşi situaţie ca aceia care au suferit un tratament rău; apoi ajutaţi-i în nevoile lor, aşa cum se cuvine. Principiul expus în regula de aur e din nou aplicat la o situaţie practică. Creştinul nu trebuie să se întrebe dacă cel care suferă necazuri merită sau nu ajutor. E de ajuns să ştie că are nevoie de ajutor.

4 Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari.

Căsătoria. În ce priveşte comentariul cu privire la răspunderile şi privilegiile căsătoriei, vezi 1 Corinteni 7; compară cu Matei 5,28–32; 19,5–10.

În toată cinstea. Prima parte a versetului poate fi tradusă astfel: Căsătoria trebuie să fie ţinută în cinste de toţi. Instituţia căsătoriei a fost rânduită de un Creator înţelept ca o mare binecuvântare pentru fiinţele umane, iar atunci când scopul Creatorului este transpus în viaţa de familie, rezultă un bine nemăsurat. Dar atunci când este pervertită, pentru a servi unor scopuri nevrednice, căsătoria îşi pierde calitatea de a fi în toată cinstea.

Patul să fie nespurcat. Această parte a versetului poate fi tradusă astfel: faceţi ca patul să fie nespurcat (vezi mai sus, la în toată cinstea). E posibil ca patul să fie spurcat, de aceea apostolul îi sfătuieşte pe cititori să-l păstreze curat şi în cinste şi să nu-l transforme într-un instrument pentru satisfacerea unor pofte josnice. Pe de altă parte, ideea susţinută de unii, că viaţa intimă în cadrul căsătoriei este dezonorabilă sau că scade din nobleţea de caracter, este o înşelăciune a Celui Rău, dezonorând unul din lucrurile pe care Creatorul le-a stabilit şi le-a declarat bune. Vezi 1 Corinteni 7,3–5.

Dumnezeu va judeca. În ziua de pe urmă îi va judeca pe cei amintiţi mai jos, împreună cu toţi ceilalţi care au persistat în călcarea principiilor expuse în sfânta Sa Lege (vezi Apocalipsa 21,8).

Curvari. Sau persoane imorale. Vezi Matei 5,32.

Preacurvari. [Care comit adulter, KJV]. Vezi Exodul 20,14; Matei 5,32.

5 Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”

Să nu fiţi. [Purtarea voastră să nu fie, KJV]. Gr. tropos, fel de viaţă, mentalitate, conduită, caracter.

Iubitori de bani. [Lacomi, KJV]. Vezi Luca 12,13–34.

Mulţumiţi-vă. [Fiţi mulţumitori, KJV]. Vezi Filipeni 4,11; 1 Timotei 6,6.

Cu ce aveţi. Dacă oamenii ar fi mulţumiţi cu ceea ce au şi n-ar pofti bunurile altora, atunci majoritatea problemelor care chinuiesc neamul omenesc ar fi automat rezolvate. În ce priveşte comentariul asupra atitudinii creştine faţă de lucrurile materiale, vezi Matei 6,19–34.

El. Adică Dumnezeu. Citatul e din LXX, de la Deuteronom 31,6.8. Nicidecum n-am să te las. În ce priveşte grija lui Dumnezeu pentru nevoile noastre, vezi Matei 6,26–34.

6 Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?”

Plini de încredere. [Cu curaj, KJV]. Sau cu încredere. Citatul e din LXX, de la Psalmi 118,6 (vezi comentariul de acolo).

7 Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!

De mai marii voştri. Literal, călăuzele, conducătorii, însemnând aici conducătorii bisericii. Pentru un comentariu despre loialitatea faţă de conducerea bisericii, vezi 1 Tesaloniceni 5,12.13. V-au vestit cuvântul. Cuvintele acestea dau de înţeles că este vorba de foştii conducători, care poate că deja se odihneau în Isus. Sfârşitul. Literal, rezultatul (felului lor de vieţuire). Fără îndoială că scriitorul are în minte anumite persoane, deşi nu le numeşte.

Felului lor de vieţuire. Gr. anastrophe, fel de viaţă, conduită, purtare (vezi Efeseni 4,22). Urmaţi-le. Sau imitaţi-le.

Credinţa. Eroii credinţei la care s-a făcut referire în cap. 11 trăiseră cu toţii în trecutul îndepărtat. Dar în vremurile mai recente fuseseră oameni credincioşi al căror exemplu ar fi putut fi urmat fără ezitare.

8 Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!

Isus Hristos. În ce priveşte însemnătatea celor două nume folosite împreună, vezi Matei 1,1.

Acelaşi. Comentariul de la v. 8 a fost probabil intenţionat să pregătească drumul pentru avertizarea din v. 9. Având în vedere faptul că Hristos nu Se schimbă niciodată, nici solia cu privire la El nu se poate schimba. Învăţăturile care diferă de Evanghelia deja proclamată trebuie respinse fără a mai fi examinate. Vezi Galateni 1,6–8.

9 Să nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de învăţături străine; căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncări, care n-au slujit la nimic celor ce le-au păzit.

Să nu vă lăsaţi amăgiţi. Unii sunt uşor influenţaţi de orice învăţătură nouă şi ciudată. Fiind lipsiţi de discernământ spiritual, ei nu pot să facă deosebire între adevăr şi minciună, prin compararea învăţăturii noi cu Scriptura. Pentru comentariu, vezi Efeseni 4,14; Coloseni 2,4.8.

Orice fel de. [Felurite, KJV]. Sau diferite, adică diferite de solia curată a Evangheliei pe care deja au primit-o.

Întărită prin har. Adică aşa ca să nu fie influenţată de amăgiri religioase şi teologice. Puterea stabilizatoare a harului lui Hristos este cea mai bună protecţie a creştinului împotriva învăţăturilor care deviază de la adevăr. În ce priveşte un comentariu cu privire la har, vezi Romani 1,7; 3,24.

Nu prin mâncări. Se pare că cel puţin unii dintre cei care susţineau învăţături ciudate propăvăduiau, cu privire la dietă, alte porunci decât cele date de Scriptură şi făceau din scrupulele lor alimentare o regulă pentru punerea la probă a credinţei. Pentru un comentariu despre relaţia dintre dietă şi religie, şi pentru o avertizare contra învăţăturilor false cu privire la dietă, mascate ca obligaţii religioase, vezi Romani 14,17; 1 Timotei 4,3.

N-au slujit. [N-au folosit, KJV]. Nici aceia care lăudau atât de tare valoarea acestor învăţături ciudate cu privire la dietă nu căpătaseră vreun folos practic din ele. Fără îndoială că se face referire la una sau mai multe facţiuni iudaizante care tulburau biserica creştină primară, ca de pildă ebioniţii şi nazarenii (vezi vol. VI, pp. 53, 54).

10 Noi avem un altar din care n-au drept să mănânce cei ce fac slujbă în Cort.

Avem un altar. Scriitorul face aici aluzie la faptul că preoţilor şi leviţilor le erau date anumite părţi din animalele de jertfă aduse la vechiul sanctuar sau la Templu (vezi Leviticul 6,16–18; 7,15.16.31–34; Numeri 18,8–10; Deuteronom 18,1.2; compară cu 1 Corinteni 9,13). Poate că doctrinele false la care se face referire în Evrei 13,9 accentuau ideea greşită că era necesar ca şi creştinii să practice vechile ritualuri şi ceremonii ale iudaismului, care aveau în vedere mâncărurile şi băuturile, ca şi cum prin ele s-ar fi putut ajunge la o stare superioară de sfinţenie. Dar creştinii au un altar, crucea de pe Golgota, şi un sacrificiu depăşind cu mult vechile sacrificii de animale, atât în valoare cât şi în eficacitate (vezi cap. 9,14.24–28; 10,10.12.14). Acesta nu era altul decât Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii (Ioan 1,29). În plus, Hristos îi invită pe toţi aceia care cred în El să mănânce trupul Său (vezi Ioan 6,33–58).

N-au drept să mănânce. În cadrul sistemului religios iudaic preoţii şi leviţii se bucurau de o poziţie onorată şi de privilegii speciale. Dar, lepădându-L pe Isus, în ciuda poziţiei lor distinse ei au devenit nevrednici de a participa la ceea ce este dreptul creştinilor adevăraţi. Se poate ca Pavel să se fi gândit de asemenea la pâinea şi vinul de la masa Domnului. Oricare ar fi situaţia, meritele slăvite ale sistemului de religie la care în v. 9 s-a făcut referire ca fiind orice fel de învăţături străine, erau infinit inferioare mântuirii prin credinţa în Isus Hristos.

Cei ce fac slujbă. Adică preoţii şi leviţii.

11 În adevăr, trupurile dobitoacelor al căror sânge este adus de marele preot în Locul Preasfânt, pentru păcat, „sunt arse de tot afară din tabără.”

Trupurile dobitoacelor. Când sângele jertfei pentru păcat era adus în sanctuar, ca în cazul păcatului preotului sau al întregii adunări, preotul nu trebuia să mănânce din carne, ci să o ardă afară din tabără (Leviticul 6,30). La fel, Isus a pătimit dincolo de poartă (Evrei 13,12; compară cu Ioan 19,17) şi apoi a slujit cu propriul Său sânge în sanctuarul ceresc (Evrei 9,12). Sub vechiul sistem al sacrificiilor preoţii nu aveau dreptul să consume dintr-un astfel de sacrificiu (cap. 13,10), dar Hristos a spus: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi (1 Corinteni 11,24).

12 De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă.

Ca să sfinţească. [Ca să poată sfinţi, KJV]. Adică pentru ca Hristos să poată sluji cu propriul Său sânge, în sanctuarul ceresc, în favoarea păcătoşilor care se pocăiesc. Pentru asta El a pătimit dincolo de poarta Ierusalimului.

13 Să ieşim, dar, afară din tabără la El şi să suferim ocara Lui.

Să ieşim dar afară. Creştinii iudei nu mai puteau să-L vadă pe Mesia în ritualurile şi ceremoniile religiei iudaice. Ei erau încă israeliţi, şi prin urmare, vorbind la figurat, locuitori ai cetăţii Ierusalim. Dar dacă vroiau să-L găsească pe Mântuitorul, trebuiau să-L caute dincolo de hotarele iudaismului. În cadrul cărţii Evrei situaţia aceasta se transformă într-un apel la iudeo-creştini, de a-şi abate privirile de la ritualurile şi ceremoniile iudaismului şi de a le fixa asupra lui Isus Hristos şi a lucrării Lui ca Mare Preot al nostru în sanctuarul ceresc (vezi Introducerea).

Să suferim ocara Lui. Aceia care au manifestat simpatie pentru Isus când urca spre Golgota ca un criminal osândit, au suferit ocara împreună cu El. Pentru iudeo-creştini convertirea la creştinism însemna a-şi atrage ura semenilor lor iudei şi respingerea spatele sistemului sacrificial iudaic ca mijloc de mântuire însemna a-şi atrage acuzaţia de apostazie şi trădare.

14 Căci noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare.

O cetate stătătoare. [O cetate dăinuitoare, KJV]. Iudeii priveau la Ierusalim ca la o cetate stătătoare, adică socoteau că planul lui Dumnezeu era strâns legat de această cetate şi că aşadar ea era menită să rămână veşnic. Ei se simţeau în siguranţă în braţele iudaismului. Dar creştinii nu au o astfel de cetate stătătoare. Nădejdile şi aspiraţiile lor nu sunt legate de o cetate pământească sau de un sistem religios. Cât de important era acest lucru pentru evreii creştini care în curând aveau să fie martori la distrugerea Ierusalimului!

În căutarea celei viitoare. [Căutăm una viitoare, KJV]. Adică Noul Ierusalim (vezi cap. 12,22). Compară cu experienţa patriarhului Avraam (cap. 11,10).

15 Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.

Prin El. Adică prin Hristos sau pe temeiul sacrificiului pe care El deja îl adusese pentru noi dincolo de poarta Ierusalimului.

Jertfă de laudă. În loc de a aduce o jertfă de mulţumire la Templu, aşa cum era prescris de legea mozaică (vezi Leviticul 7,12–14), noi trebuie să aducem neîncetat o jertfă de laudă Domnului.

16 Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.

Să nu daţi uitării. [Să nu uitaţi, KJV]. Poate că unii deveniseră nepăsători în privinţa aceasta.

Binefacerea. [A face bine, KJV]. Adică a fi de folos pentru nevoile altora. Lui Dumnezeu nu-I place sângele viţeilor şi ţapilor (vezi cap. 10,5–8). Acesta nu este de folos. Însă Lui Îi place spiritul de slujire pentru semeni (vezi Matei 25,24–40). Religia curată şi neîntinată (Iacov 1,27) este întotdeauna bine primită înaintea Lui.

Dărnicia. Sau a împărţi cu alţii.

Lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac. Ritualurile şi ceremoniile formale n-au nici un sens pentru Dumnezeu. El caută oameni care să I se închine în duh şi în adevăr (Ioan 4,23), adică reflectând caracterul Său şi demonstrând iubirea şi devoţiunea lor faţă de El, printr-o viaţă de serviciu pentru alţii.

17 Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de niciun folos.

Ascultaţi. Vezi v. 7.

Fiţi-le supuşi. [Supuneţi-vă, KJV]. Dumnezeu a rânduit conducători care să păstorească turma Sa şi El le cere oilor Sale să se supună celor numiţi peste ele, atâta timp cât aceşti păstori ascultă de Domnul. Aici se face referire la conducătorii din prezent, nu la foştii conducători, ca în v.

7. Ei veghează. Conducătorii pe care Dumnezeu i-a pus peste biserică sunt răspunzători pentru binele poporului Său, iar El le va cere socoteală strictă pentru isprăvnicia lor. Asupra sufletelor voastre. Adică asupra voastră (vezi cap. 12,9.23).

Au să dea socoteală. [Trebuie să dea socoteală KJV]. Un ispravnic trebuie să dea socoteală stăpânului său cu privire la toate bunurile care i-au fost date în grijă, iar el ştie lucrul acesta. Conlucrând cu conducătorii bisericii, membrii de rând îi ajută pe aceştia să fie ispravnici credincioşi.

Cu bucurie. Adică ştiind că şi-au adus la îndeplinire cu credincioşie însărcinarea. Compară cu experienţa robilor credincioşi care au fost chemaţi să intre în bucuria Stăpânului lor (vezi Matei 25,21).

Nu suspinând. [Nu cu inimă rea, KJV]. Literal, nu cu gemete. Compară cu experienţa robului necredincios (Matei 25,28–30).

De nici un folos. Membrii nu trag nici un folos dacă fac să fie dificil pentru conducători să dea un bun raport despre isprăvnicia lor. Şi unii, şi alţii vor împărţi bucuria sau necazul zilei socotelilor.

18 Rugaţi-vă pentru noi; căci suntem încredinţaţi că avem un cuget bun, dorind să ne purtăm bine în toate lucrurile.

Rugaţi-vă pentru noi. Sau stăruiţi în rugăciune pentru noi, faceţi-vă un obicei din a vă ruga pentru noi. Compară cu Efeseni 6,19; Coloseni 4,12. Deşi era un om cu o vastă experienţă şi de o înaltă statură spirituală, Pavel aprecia şi solicita rugăciunile fraţilor săi în Hristos. Orice conducător adevărat va aprecia din adâncul sufletului interesul şi rugăciunile acelora pentru care lucrează.

Încredinţaţi. Gr. peitho, însemnând, în forma folosită aici, a fi convins, a fi sigur.

Un cuget bun. [O bună conştiinţă, KJV]. Adică o conştiinţă curată. Compară cu afirmaţiile repetate ale lui Pavel cu privire la cugetul său curat (vezi Faptele Apostolilor 23,1; 24,16; Romani 9,1; 2 Corinteni 1,12; 2 Timotei 1,3).

Dorind. [Voind, KJV]. Literal, dorind. E scopul scriitorului să reflecte pe deplin, în propria sa viaţă, principiile Evangheliei (compară cu 1 Corinteni 9,27).

Să ne purtăm bine. [Să trăim cinstit, KJV]. Adică să se poarte onorabil.

19 Mai ales vă rog cu stăruinţă să faceţi lucrul acesta, ca să vă fiu înapoiat mai curând.

Mai ales. Sau cu atât mai serios (RSV).

Vă rog cu stăruinţă. Râvna cu care scriitorul apelează la cititorii săi să se roage pentru eliberarea lui din împrejurările care îl împiedica să se întâlnească cu ei este într-adevăr mişcătoare şi reflectă credinţa lui personală în puterea rugăciunii.

Să vă fiu înapoiat. Versetul 23 sugerează că în momentul acela Timotei era în închisoare şi pare să dea de înţeles că scriitorul Epistolei către Evrei era în libertate. Alte circumstanţe, ca de pildă boala sau obligaţiile misionare, îl împiedicau pe Pavel să se întoarcă la cititorii săi.

20 Dumnezeul păcii, care, prin sângele legământului celui veşnic, a sculat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor,

Acum, [KJV] Versetele 20 şi 21 constituie binecuvântarea apostolică asupra celor cărora le

era destinată Epistola lui Pavel către Evrei. Autorul îi încredinţează păcii lui Dumnezeu.

Dumnezeul păcii. Vezi Romani 15,33.

Sângele. Agentul care a ratificat şi a făcut eficient legământul veşnic. Vezi cap. 9,18–28.

Legământului ... veşnic. Vezi cap. 8,8–12.

A sculat din morţi. Vezi Romani 4,24. Aşa cum se întâmplă deseori în epistolele Noului Testament, învierea lui Hristos este făcută inima şi centrul nădejdii şi credinţei creştine. Păstor al oilor. Vezi Psalmi 23; Ioan 10,10.11; compară cu 1 Petru 2,25.

21 să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui şi să lucreze în noi ce-I este plăcut, prin Isus Hristos. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.

Să vă facă desăvârşiţi. Gr. katartizo (vezi 1 Petru 5,10; compară cu Matei 5,48).

Orice lucru bun. Dovezile textuale sunt împărţite între omiterea şi păstrarea cuvântului lucru. În acord cu aceasta, adjectivul bun descrie mai degrabă ceea ce Pavel doreşte ca cititorii săi să fie, decât ceea ce doreşte ca ei să facă. Scopul acestui bun este ca ei să poată îndeplini mai bine voia Lui.

Să lucreze în noi. [Să lucreze în voi, KJV]. Vezi Filipeni 2,13.

Prin Isus Hristos. Vezi Galateni 2,20.

A Lui să fie slava. Vezi Galateni 1,5.

În vecii vecilor. Vezi Matei 25,41; Apocalipsa 1,6.

Amin! Vezi Matei 5,18; Romani 15,33.

22 Vă rog, fraţilor, să primiţi bine acest cuvânt de sfătuire, căci v-am scris pe scurt.

Să primiţi bine. [Să suferiţi, KJV]. Sau să suportaţi, să răbdaţi. Cuvânt de sfătuire. [Cuvânt de îndemn, KJV]. Adică solia acestei epistole (vezi Introducerea). Pe scurt. [În puţine cuvinte, KJV]. Erau multe alte lucruri pe care ar fi dorit să le spună, dar spaţiul nu permitea.

23 Să ştiţi că fratelui Timotei i s-a dat drumul. Dacă vine curând, voi veni împreună cu el să vă văd.

Timotei. Vezi Faptele Apostolilor 16,1.

I s-a dat drumul. Detenţia despre care este vorba aici este necunoscută.

Dacă vine. Nu se ştie nimic altceva despre vizita planificată aici.

24 Spuneţi sănătate tuturor mai marilor voştri şi tuturor sfinţilor. Cei din Italia vă trimit sănătate.

Spuneţi sănătate. Sau salutaţi.

Tuturor mai marilor. Adică tuturor conducătorilor bisericii (vezi v. 7).

Cei din Italia. Şi anume credincioşii creştini. Din aceste cuvinte nu se poate stabili dacă aceştia erau în Italia în momentul acela, şi astfel epistola a fost trimisă din Italia, sau dacă veniseră din Italia şi erau cu scriitorul în vreun alt loc.

25 Harul să fie cu voi cu toţi! Amin.

Harul să fie cu voi cu toţi! Vezi Tit 3,15. Amin. Vezi Matei 5,18; Romani 15,33. Fragmentul care apare după v. 25 [KJV] nu face parte din textul original al epistolei. Apare

de abia în secolul al VI-lea.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1, 2 1T 679 2 AH 445; PK 132; PP 138, 158; 2T 26, 28; 6T 342 4 AH 26, 55; PP 46 5 AA 29; AH 343; GW 152; MM 184; 2T 623; 3T 293; 4T 447, 618; 5T 283; 6T 157; 7T 274 6 CT 411; FE 348; TM 148; 2T 271 8 AA 209; ML 300; MM 92; PP 630; TM 81; 5T 62 9 1T 438 11, 12 CS 54 12 DA 741 13 CT 508; 1T 692; 3T 49, 423; 5T 461; 6T 332, 412; 8T 53, 71 16 MM 184

17 AA 371; AH 528; ChS 169; CSW 44, 50, 80; CT 47, 65, 102; Ev 326, 339; EW 61; FE 55, 264; GW 189; MH 173; TM 122, 150; 1T 138, 153, 471; 2T 467,

706; 3T 242; 4T 343; 5T 11, 237, 684; 6T 62, 70, 75, 86, 92, 248, 302, 434; 7T 13, 68, 117; 9T 45, 58 20, 21 MH 167; ML 217 21 4T 543