1 Bețaleel, Oholiab și toți bărbății iscusiți în care pusese Domnul înțelepciune și pricepere, ca să știe să facă lucrările rânduite pentru slujba Sfântului Locaș, au făcut totul după cum poruncise Domnul.
2 Moise a chemat pe Bețaleel, Oholiab și pe toți bărbații iscusiți în mintea cărora pusese Domnul pricepere, și anume pe toți cei cu tragere de inimă la lucrul acesta ca să-l facă.
3 Ei au luat dinaintea lui Moise toate prinoasele pe care le aduseseră copiii lui Israel ca să facă lucrările rânduite pentru slujba Sfântului Locaș. Chiar și după ce se începuse lucrarea, tot se mai aduceau lui Moise, în fiecare dimineață, daruri de bunăvoie.

Toate prinoasele. Dărnicia poporului a fost într-adevăr mare. Ei au adus atât de mult, încât materialul în plus împiedica progresul lucrării. Poporul a dat un răspuns asemănător la apelul regelui Ezechia (2 Cronici 31,4-10).


4 Atunci toți bărbații iscusiți, prinși la toate lucrările Sfântului Locaș, și-au lăsat fiecare lucrul pe care-l făceau
5 și au venit de au spus lui Moise: „Poporul aduce mult mai mult decât trebuie pentru facerea lucrărilor pe care a poruncit Domnul să le facem.”
6 Moise a pus să strige în tabără ca nimeni, fie bărbat, fie femeie, să nu mai aducă daruri pentru Sfântul Locaș. Au oprit astfel pe popor să mai aducă daruri.
7 Materialul adus era de ajuns pentru toate lucrările care trebuiau făcute, ba încă mai și trecea.
8 Toți bărbații iscusiți și lucrătorii au făcut Cortul din zece covoare de in subțire și răsucit din fir albastru, purpuriu și cărămiziu; pe ele au țesut heruvimi lucrați cu măiestrie.

Toţi bărbaţii iscusiţi. Capitolul acesta face o paralelă strânsă cu ce este redat în cap. 26. Chestiunile neamintite mai înainte sunt următoarele:


9 Lungimea unui covor era de douăzeci și opt de coți; iar lățimea unui covor era de patru coți. Toate covoarele aveau aceeași măsură.
10 Cinci din aceste covoare au fost prinse la un loc; celelalte cinci de asemenea au fost prinse la un loc.
11 Au făcut cheotori albastre la marginea covorului cu care se sfârșea cea dintâi împreunare; tot așa au făcut și la marginea covorului cu care se sfârșea a doua împreunare de covoare.
12 Au făcut cincizeci de cheotori la cel dintâi covor și cincizeci de cheotori la marginea covorului cu care se sfârșea a doua împreunare de covoare; cheotorile acestea erau una în fața alteia.
13 Au făcut cincizeci de copci de aur și au prins covoarele unul de altul cu copcile, așa încât Cortul alcătuia un întreg.
14 Au făcut niște covoare din păr de capră, ca să slujească de acoperiș pentru Cort: unsprezece covoare de acestea au făcut.
15 Lungimea unui covor era de treizeci de coți, și lățimea unui covor era de patru coți: cele unsprezece covoare aveau aceeași măsură.
16 Au prins împreună de o parte cinci din aceste covoare, iar pe celelalte șase de altă parte.
17 Au făcut cincizeci de cheotori la marginea covorului cu care se sfârșea o împreunare de covoare și cincizeci de cheotori la marginea covorului cu care se sfârșea a doua împreunare de covoare.
18 Au mai făcut și cincizeci de copci de aramă, cu care să se împreuneze acoperișul Cortului ca să alcătuiască un întreg.
19 Au făcut pentru acoperișul Cortului o învelitoare de piei de berbeci vopsite în roșu și o învelitoare de piei de vițel de mare, care trebuia pusă pe deasupra.
20 Scândurile pentru Cort le-au făcut din lemn de salcâm, așezate în picioare.
21 Lungimea unei scânduri era de zece coți, și lățimea unei scânduri era de un cot și jumătate.
22 Fiecare scândură avea două urechi, unite una cu alta; tot așa au făcut la toate scândurile Cortului.

Depărtate în mod egal (engleză). De preferat: aşezate în ordine una cu alta pentru a fi introduse în picioare (cap. 26,19).


23 Au făcut douăzeci de scânduri pentru Cort, înspre partea de miazăzi.
24 Au pus patruzeci de picioare de argint sub cele douăzeci de scânduri, câte două picioare sub fiecare scândură, pentru cele două urechi ale ei.
25 Au făcut apoi douăzeci de scânduri pentru a doua latură a Cortului, latura dinspre miazănoapte,
26 cu cele patruzeci de picioare de argint ale lor, câte două picioare sub fiecare scândură.
27 Au făcut apoi șase scânduri pentru fundul Cortului, înspre apus.

Laturile cortului. De preferat, latura sau fundul cortului.


28 Au făcut două scânduri pentru cele două unghiuri ale Cortului în partea din fund;
29 acestea erau făcute din două bucăți, începând de la partea de jos, și bine legate la vârf printr-un cerc; la fel au făcut pentru amândouă scândurile din cele două unghiuri.
30 Erau astfel opt scânduri, cu picioarele lor de argint, adică șaisprezece picioare, câte două picioare sub fiecare scândură.
31 Au făcut cinci drugi din lemn de salcâm pentru scândurile uneia din laturile Cortului,
32 cinci drugi pentru scândurile celei de a doua laturi a Cortului și cinci drugi pentru scândurile laturii Cortului din fundul dinspre apus;
33 drugul de la mijloc l-au făcut așa ca să treacă prin mijlocul scândurilor, de la un capăt la celălalt.
34 Au poleit scândurile cu aur, și verigile lor de aur le-au făcut așa ca să se poată petrece drugii prin ele; și drugii i-au poleit cu aur.
35 Perdeaua dinăuntru au făcut-o de fir albastru, purpuriu și cărămiziu și de in subțire răsucit; au lucrat-o cu măiestrie; și au făcut heruvimi pe ea.
36 Au făcut patru stâlpi de salcâm pentru ea și i-au poleit cu aur; cârligele lor erau de aur și au turnat pentru stâlpii aceștia patru picioare de argint.
37 Pentru ușa Cortului au făcut o perdea de fir albastru, purpuriu și cărămiziu și de in subțire răsucit; aceasta era o lucrare făcută la gherghef.
38 Au făcut cei cinci stâlpi ai ei cu cârligele lor, iar căpătâiele și bețele lor de legătură le-au poleit cu aur; cele cinci picioare ale lor erau de aramă.

Căpătâiele. Capitelurile stâlpilor.

Lunga şi amănunţita repetiţie din partea finală a acestei cărţi a detaliilor construirii cortului trebuie să fi avut un scop hotărât. Aceasta dovedeşte importanţa sanctuarului şi a fiecărei părţi a lui în Planul de Mântuire al lui Dumnezeu. Ea mai scoate în evidenţă ascultarea exactă şi strictă de poruncile divine. Dacă cuiva i s-ar fi putut da privilegiul de a schimba directivele lui Dumnezeu într-o măsură cât de mică, se pare că acesta ar fi Moise, dar lui nu i s-a acordat nici o prerogativă de felul acesta.

Exacta conformare de la amănunt la amănunt conţine învăţătura că lucrurile poruncite de Dumnezeu trebuie să fie respectate la literă. Aceste cinci capitole de încheiere ale Exodului scot în evidenţă exactitatea extremă cu care Moise şi subalternii lui au adus la îndeplinire toate directivele pe care le dăduse Dumnezeu. Dacă au fost poruncite cincizeci de copci (cap. 26,6) cincizeci de copci au făcut (cap. 36,13). Dacă s-a poruncit să se facă cinci stâlpi aici (cap. 26,37) şi patru stâlpi acolo (26,32), cinci şi patru au fost făcuţi şi aşezaţi (cap. 36,36.38). Dacă această perdea trebuia să aibă un model ţesut pe ea (cap. 26,31) şi acea perdea urma să fie împodobită cu broderie (cap. 26,36), brodatoarea şi ţesătoarea au făcut aşa (cap. 36,35.37). Nimic din cele poruncite n-a fost trecut cu vederea. Numai într-un caz sau două (mai ales în cap. 36,38) au fost făcute mici adaosuri, dacă nu la poruncile date, cel puţin la cele raportate. Acelaşi spirit a fost reflectat mai târziu şi de Domnul în lucrarea Sa (Ioan 4,34; 17,4). Dumnezeu este împotriva oricărei schimbări a poruncilor Lui, a oricărei abateri de la ele fie la dreapta, fie la stânga, a oricărei scăderi, sau adăugări la ele. Noi nu putem, nu trebuie să încercăm să îmbunătăţim Evanghelia, sau Cuvântul lui Dumnezeu (Deuteronom 4,1.2; 12,32; Proverbe 30,5.6).

Felul progresiv în care a fost ridicat tabernacolul, mai întâi ridicarea cadrului, apoi acoperişul covoarelor interioare şi exterioare şi, în cele din urmă, scândurile, drugii, perdelele, zugrăveşte înaintarea lucrării de sfinţire în experienţa celui credincios. După ce inima lui este supusă prin credinţă faţă de Hristos ca Mântuitor al său, se adaugă din ce în ce mai mult har creştin, până ce întreaga sa viaţă bine închegată creşte ca să fie un templu sfânt în Domnul (Efeseni 2,21.22).

Comentariile lui Ellen G. White

1 PK 62

3,5 6T 468

5 5T 268

5-7 WM 292

6 PP 344; SR 152; 5T 268