Domnul Se uită la inimă. Inima se referă la intelect, afecţiuni şi voinţă (Psalmul 139; 23; Matei 12,34 etc.). Aceasta este factorul călăuzitor în hotărârea destinului, pentru că aşa cum un om cugetă în inima lui, aşa şi este (Proverbe 23,7; NKJV). Alegerea este mai ales o chestiune a intelectului, dar adesea este puternic influenţată de simţăminte şi emoţii. În limitele timpului de har, Dumnezeu invită pe oameni: Veniţi acum să ne judecăm (Isaia 1,18). El vrea să facem cunoştinţă cu El şi cu planul Lui, pentru că prin privire ajungem să fim schimbaţi (vezi 2 Corinteni 3,18). Dumnezeu adresează intelectului chemarea Samuel Aparenţele exterioare nu descoperă adevăratele motive ale vieţii, fiindcă adesea faptele sunt interpretate greşit. Când Moise a spus copiilor lui Israel: Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima (Deuteronom 6,5), el se gândea la influenţa călăuzitoare adusă pentru a clădi viaţa prin cunoaşterea personală a lui Dumnezeu. Faptul că ucenicii văzuseră pe Dumnezeu prin asocierea intimă cu Isus (Ioan 14,9) i-a întărit în mare măsură să se supună planului Lui pentru ei. David învăţase să-L cunoască pe Dumnezeu în timp ce păzea oile şi, deşi nerecunoscut de fraţii lui, această cunoaştere a făcut posibil Duhului Sfânt să-l conducă pas cu pas.