Măturaţi. [Daţi afară, KJV; Curăţiţi, Nitz.] Gr. ekkathairo a curăţa deplin. Pavel cere o îndepărtare deplină a ceea ce este dăunător pentru biserică. Nu e numai o chestiune de excludere a persoanei desfrânate, este un îndemn la trezirea tuturor faţă de seriozitatea faptului de a fi mulţumiţi şi îndestulaţi de sine, în timp ce rele de felul acesta există în biserică.

Aluatul cel vechi. Aluatul e folosit aici ca să reprezinte păcatul (cf. Mat. 16:6; DA 407, 408; PP 278). Iudeii fuseseră îndrumaţi să-şi cerceteze cu grijă casele înainte de a mânca din cina Paştelui, să se asigure că nu era nici măcar o fărâmă de pâine dospită în casele lor (vezi Exo. 12:19; 13:7). La fel, biserica creştină din Corint era îndrumată să se asigure că păcatul era îndepărtat, mai ales orice formă de imoralitate.

Plămădeală nouă. [O nouă frământătură, Nitz.] Înlăturând pe cei cu purtare necorespunzătoare şi abătându-se de la orice păcat, biserica ar deveni curată şi liberă de influenţa dăunătoare a răului cultivat. Ea ar fi ca o măsură proaspătă de făină sau plămădeală, înainte de adăugarea vreunui ferment. Ei ar avea parte de puterea Duhului Sfânt care naşte din nou.

Cum şi sunteţi, fără aluat. Adică, ideal vorbind. Credincioşii corinteni fuseseră curăţiţi de păcat. Ei trebuiau să reţină lucrul acesta şi să se străduiască fără încetare să-şi păstreze curăţenia. Toţi cei care acceptă măsura luată pentru mântuirea lor, prin Isus Hristos, sunt obligaţi prin mărturisirea lor de credinţă în El să fie curaţi după cum El este curat (1Ioan 3:2,3; cf. cap. 2:1). Exemplul desăvârşit al vieţuirii creştine fusese pus înaintea ochilor lor în Isus, iar vieţile lor ar fi trebuit să fie ilustrări continue de vieţi de biruinţă în puterea lui Hristos (vezi 1Cor. 1:4-8).

Hristos, Paştele noastre. Junghierea mielului pascal era o preînchipuire a morţii lui Hristos. (GC 399; cf. PP 274, 277) Sărbătoarea Paştelor era şi un reamintitor al eliberării din Egipt. În noaptea eliberării, îngerul nimicitor a trecut pe lângă casele unde sângele era văzut pe stâlpii uşii (vezi Exo. 11:7; 12:29; PP 279). Încă o dată, la sfârşitul timpului istoriei acestei lumi, îngerul nimicitor urmează să pornească în misiune lui îngrozitoare şi numai aceia care au îndepărtat aluatul păcatului şi au luat poziţie sub sângele Mielului Pascal antitipic, Isus Hristos, vor fi cruţaţi (vezi Eze. 9:1–6; vezi Apoc. 7:1–3; 14:1–5; TM 445; 3T 266, 267; 5T 210, 212, 216, 505). Biserica lui Dumnezeu trebuie să fie o biserică curată. Trebuie să fie cu totul liberă de orice stricăciune şi nedesăvârşire, de felul celor preînchipuite aici prin aluat (vezi Mat. 5:48; Efes. 1:4; 5:27). Ea trebuie să fie acoperită cu sângele lui Isus, care aici e reprezentat de Mielul Pascal antitipic.