Dumnezeu văzu că omul era plin de răutate, Şi atunci i-a scris pedeapsa: un potop nemaivăzut. Dar pe Noe L-a iubit şi i-a spus de planul Său, Căci era neprihănit şi fugea de orice rău, Numai el avea să fie mântuit de Dumnezeu.
Dumnezeu i-a zis să facă un vapor cu trei etaje, Şi-a luat îndată Noe un ciocan şi-un ferăstrău: Tip, tap, tip, tap, tip, tap, top, iată, lucrul a-nceput: Tip, tap, tip, tap, tip, tap, top, după planul cunoscut, O corabie să facă. Ce curaj nemaivăzut!
Într-o bună dimineaţă, ce surpriză pentru oameni, Animalele în şiruri în corabie-au venit: Bim, bam, bim, bam, bim, bam, bun, elefanţi şi cimpanzei, Bim, bam, bim, bam, bim, bam, bum, căprioare, tigri, lei, Dumnezeu chema pe oameni spre a fi salvaţi şi ei!
După-un timp de aşteptare, Dumnezeu închise uşa, A-ncetat orice chemare, timpul harului s-a scurs, Rip, rop, rip, rop, rip, rop, rap, şi potopul a-nceput, Rip, rop, rip, rop, rip, rop, rap, ce păcat că s-au pierdut. S-au pierdut în veşnicie toţi acei ce n-au crezut!
Noe-a fost în siguranţă în corabia salvării, Căci în ziua încercării a crezut în Dumnezeu, Dumnezeu aşa a spus: că potop din nou va fi. În potopul cel de foc păcătoşii vor pieri, Dar corabia credinţei ne va duce-n veşnicii!