Acolo-n valea cerului, pe-albastrele câmpii La fluierul Păstorului se strâng oiţe mii… Prin poarta Orionului pornesc mieluţi spre cer Şi îngeri vin să-i ducă-apoi înspre Emanuel.
În lume rar sunt primăveri, izvoarele-au secat, Sunt multe lacrimi şi dureri şi drum întunecat... Prin vânt şi ploi doar un popor răzbate curajos, Ei se numesc exploratori, copii ai lui Hristos.
Noi, inima Ţi-o dăm, Isus, izvor să faci din ea Şi zborul nostru spre mai sus condu-l cu dreapta Ta! Ţi-ai dat viaţa pentru noi: ce lucru minunat! Noi astăzi suntem blânde oi, Tu, Mielul Împărat!