Biruitorul va primi să guste, Din pomul vieții, cel din Paradis; La cel'lalt capăt al cărării'nguste Uimit va zice: „Aievea e sau vis?” Căci o mărire Afar' din fire, ||:Drept moștenire, L-așteaptă sus.:||
Biruitorul n-are să se teamă De-a doua moarte-n chin a celor răi, Ci-n veac de veac cânta-va dări de seamă De felul cum a dus Isus pe-ai Săi Prin suferință: Din biruință ||:La biruință El i-a condus.:||
Biruitorul va mânca din mană Din pâinea vieții-ascunse în Hristos. Și-aceia căror asta le-este hrană Primi-vor și un nume nou, frumos. Ăst nume mare E-o taină, care ||:Și-l știe-oricare Numai pe-al său.:||
Biruitorul, stând până la urmă În săvârșiri de fapte ce nu pier, Stăpân pe neamuri, tocmai ca pe-o turmă, El le va paște cu toiag de fier. Căci sfărâmate Vor fi cu toate ||:Aste regate Slugi celui rău.:||
Biruitorul va primi veșminte Cu totul albe'n care poate sta La nunta Miel'lui cu-alte fețe sfinte A celor scriși de Miel în cartea Sa. Isus va pune, Ca să-i adune, ||:Să-i încunune Atunci pe toți.:||
Biruitoru-ajunge-va să fie Un stâlp în Templul Sfânt unde servim; Și-atunci pe el trei nume se vor scrie: Tatăl, Isus, Noul Ierusalim. Oh, ce bogată, Sfântă răsplată ||:Primești de-odată, Intrând pe porți!:||
Biruitorul va ședea'n mărire Pe-același tron cu-Isus, la dreapta Lui, Pe cum și Domnul, tot prin pătimire A-nvins și stă la dreapta Tatălui. A Lui domnie Are să ție ||:Pentru vecie În mângâieri.:||
O, Doamne-ajută-mi Tu spre biruință! Vrășmașii-s mulți, iar eu slăbit de tot! Satana, lumea, multa suferință, M-au copleșit!... Grăbește!... Nu mai pot! Mi-ajuți, știu bine Să-nving pe-oricine: ||:Înving prin Tine, Tu-mi dai puteri!:||