Apă cristalină, din izvor curat, Dar din ceruri, dulce nectar azurat, Ce şirui prin luncă, prin poieni, păduri, Tu dai vieţii forţa şi-ntregii naturi.
Mii de flori frumoase, seceriş bogat, Fructe dulci, gustoase, pe unde-ai udat. Trist este pustiul, flori n-au răsărit, Unde om şi plantă nu te-au absorbit.
În taverne joase, în chef şi festin, Lumea bea spre moarte al vieţii venin. Banii-şi bea şi mintea, bând vin şi lichior. Noi bem numai apă, din rece izvor.
Saltă-izvorul vesel, fluviul curge lin, Marea clocoteşte în al ei bazin, Murmurul de ape e un cânt duios, Apa e-al vieţii nectar delicios!