Cătăm acum loc de-odihnit Și ne încredem Tatălui celui din veci; Închidem ochiul obosit, Fără să știm că poate-i somnul morții reci.
Refren
Tatăl din cer, El poartă grija orişicui: Încredeţi-vă Lui!
Când soarele-i sub orizont Ziua s-a dus, lumina piere, unde e? La fel din lume piere tot, Când ochiu-adoarme: bogăția, numele.
Aruncă-al grijilor pahar, De ce te-ai teme de-al mormântului urât, De-un somn ce curmă-al vieții-amar, Când, astfel, să ne libereze Domnu-a vrut?
În alte mâini lucrarea-ți lași, Dacă așa voiește Dumnezeu de sus, Și spre odihnă-ți iei sălaș Pân’ la-nviere, când te va scula Isus.