Cine-s aceşti fericiţi Cu-albe haine-mpodobiţi, Stând la Tronul Domnului, În mărirea Lui? Cine-s şi de unde vin? Au venit din mare chin, Din amarul cel de jos, La Hristos!
Nepătată, haina lor E dreptatea sfinţilor; Cu-al Său sânge Sfânt, vărsat, Domnul i-a spălat! Gândul lor e nepătat, Căci pe toţi i-a îndrumat Pe îngusta cale-n sus, Spre Isus!
Ei, la Tronul luminos, Stau în faţa lui Hristos, Noapte, zi, tot lăudând, Lui Isus cântând! Liberi sunt de-amar şi chin, Moarte nu e, nici suspin! De la orişice păcat S-au salvat!
Şi pe mine, Doamne, Tu, La aceasta mă condu: Haină albă să îmbrac Ca să fiu curat! Fericit mă simt mereu, Când privesc la chipul Tău! Fii Părinte-n veac de veac, Lăudat!