Ieșiți cu toți, vă bucurați, Cât este vară cercetați A Tatălui iubire! Podoaba mândră din grădini Ne-ndeamnă să ne veselim. ||:Încântă-orice privire.:||
Copacii toți au înfrunzit, Pământul este-acoperit De iarba cea bogată, Cu dulci podoabe-nveșmântat, Azi crinul este arătat ||:Ca pildă-n lumea toată.:||
În aer zboară ciocârlii Și porumbeii cei zglobii: Pădurea pare vie. Plăcutele privighetori Desfată tot cu vocea lor: ||:Deal, vale și câmpie.:||
Pârâul murmură-n nisip, Iar pe-al său mal Domnu-a sădit O salcie pletoasă. Pe-ntinsele câmpii, ce-s verzi, Păstorii stau păzind cirezi, ||:Și viața li-e voioasă.:||
Bătrân și tânăr e-ncântat, Cum grâul crește ne-ncetat, Și laudă pe Domnul, Pe Cel ce-atât de minunat Pământu-a binecuvântat, ||:Să bucure tot omul.:||
Mărirea Tatălui ceresc Mă face, astăzi, să vorbesc; Să tac nu sunt în stare. Când totul cântă, cânt și eu Și fac ca cei din jurul meu: ||:Înalț spre cer cântare.:||
O, Doamne, dacă-acum, frumos, Le faci Tu toate-aicea jos, În lumea rătăcită; Cât mai frumos le vei crea, Când cu cântări vom saluta ||:Venirea Ta dorită.:||
Ce aer bun și luminos În Paradis lângă Hristos, Ce mare bucurie; Când mii de serafimi în cor, Cu voce clară, în lin zbor ||:Cânta-vor: ”Aleluia”.:||
De-aș fi acolo-aș sta smerit Mărețe Dumnezeu, slăvit, Săltând de bucurie. Ca îngerii din fața Ta Să Te măresc atunci aș vrea ||:Cu psalmi frumoși, o mie.:||