Domnul, plin de milă, fiii Şi-a chemat, Dar de-a Lui iubire ei n-au ascultat. În păcate grele ei se avântau, Până când chemarea-I nu mai auzeau.
Pasărea privind-o, care, credincios, Îşi adună puii la piept călduros, Domnul zise celor ce L-au lepădat: „V-am chemat adesea şi n-aţi ascultat.”
Până azi ne cheamă: „Copilaşi veniţi, ’N-a Mea-mpărăţie veţi fi fericiţi.” Asculta-vom glasu-I, azi şi vom veni, Sau în rele pofte ne vom rătăci?
De venim la Domnul, de-orice lucru rău Scut de apărare ne e pieptul Său; Trist însă va spune, de L-am părăsit: „V-am chemat adesea şi voi n-aţi venit.”