Pe-ntinse valuri plutesc ne-ncetat, Către un port veşnic, sfânt, adorat, În urma mea las o noapte de chin, Moartea-aştepta prada ei să devin. Valul turbat spumegând mă lovea, Să mă cufunde-n adânc încerca. Moartea eternă şi greul păcat Mă-mpresurau, dar Isus m-a salvat.
Pe valuri reci şi-agitate plutesc, Căci sunt condus de-al meu bun sol ceresc. Val de dureri şi-ndoieli urmăresc Să-nghită barca în care plutesc. Când îndoiala priveşte-ncruntat Să mă atragă-n al morţii păcat, Mă simt voios străbătând val cu val, Căci sunt condus de Isus spre liman.
Sigur plutesc, fericit, cu mult spor, Că-s ocrotit de-al meu Domn iubitor; Iar când furtuni sau vreun vânt întâlnesc, Eu nu mă tem, căci spre Domnul privesc. El îmi conduce-a mea barcă uşor, Spre portul sfânt ce-l aştept cu mult dor. Văd prin credinţă-acel port minunat, Fii lăudat, o, Eden aşteptat!