Eu, ca creştin, pe pământ’s ca-n exil, Dar nu mă plâng, nu mă plâng! Prin suferinţi am trecut de copil; Dar nu mă plâng, nu mă plâng! De ce-aş vărsa multe lacrimi de dor? Isus Hristos îmi e Mântuitor: Cu El în cer voi fi triumfător: Şi-atunci eu râd! Râd atunci!
Plâns şi oftări’s partea mea an de an, Dar nu mă plâng, nu mă plâng! Căci acest drum duce spre Canaan. Deci nu mă plâng, nu mă plâng! Zadarnic lumea-ar căta cu-nşelări, Să mă atragă pe false cărări: Înfrunt primejdii şi ameninţări, Şi nu mă plâng! Nu mă plâng!
Încă o zi, înc-un pas, şi-am sfârşit! Deci nu mă plâng, nu mă plâng! Şi cu Isus voi fi-n veci fericit. Deci nu mă plâng, nu mă plâng! Încă o zi de dureri şi oftat! Lumea va trece, iar eu sunt scăpat, Căci Se arată Isus ca-Mpărat, Şi-atunci eu râd! Râd atunci!