Când seara blând coboară Şi-o altă zi s-a dus, Cu toţi ne strângem iară În jurul lui Isus.
Ce dulce e chemarea Părintelui ceresc, Când vine înserarea Şi stele strălucesc!
Frumoasă e cântarea Şi-al rugăciunii glas Ce-nvinge depărtarea Spre-al cerului popas!
Prin cânt şi rugăciune Primim atâta har! Când soarele apune, Speranţe noi răsar.
A Lui făgăduinţă Ne poartă ca în vis S-ajungem, prin credinţă, Acasă-n Paradis.
Ne-aşteaptă dimineaţa; Privim mereu spre sus; O, ce frumoasă-i viaţa Alături de Isus!