Întoarce-te, o, fiu pierdut La Tatăl tău, din cer, Destul, dar, cât te-ai abătut Înstrăinat de El!
Întoarce-te aşa cum eşti, Flămând şi zdrenţăros; Vei fi primit cum nu gândeşti, Ca Fiul Său, Hristos.
Întoarce-te, copila mea, Plângând, la Dumnezeu Cămin mai dulce n-ai afla Decât la Tatăl tău!
Întoarceţi-vă, fii pierduţi, Şi fiice-a' nimănui, Când s-au întins atâtea punţi Spre casa Tatălui!