De sus, din slava senină, Tatăl priveşte spre-ai Săi, /:Ochiul Lui toate le-alină, Mai mult de-atât ce mai vrei?:/
Chiar când vuieşte furtuna Şi fierb duşmanii cei răi, /:Domnul e-al tău totdeauna, Mai mult de-atât ce mai vrei?:/
Când strigi tu plin de durere, Când vede plânşi ochii tăi, /:Domnu-ţi dă blând mângâiere, Mai mult de-atât ce mai vrei?:/
Iar când în ceasuri supreme, Nu ştii nici ce să mai ceri, /:Ah, crede-n El, nu te teme, Mai mult de-atât ce mai vrei?:/