Suflete, în praf te pleacă, Sub privirea lui Hristos; Măreţia ta să tacă, La Cuvântu-I maiestuos! Cel ce azi se-ndreptăţeşte, Mâine, sigur va cădea, Dar pe cel ce se smereşte Dumnezeu îl va 'nălţa!
Alt mijloc de mântuire Căuta-vei în zadar; Singura îndreptăţire Se găseşte la Calvar. Înaintea Lui te pleacă, Vezi ce mult El te-a iubit; Doar dreptatea Lui să-ţi placă, Numai ea te-a mântuit!
Prosternat în adorare, Slava Lui te va umbri; Iată singura onoare Ce nicicând nu va păli! Slava lumii va să treacă Şi-al tău merit... ce folos? Suflete, smerit te pleacă, Slava-i doar a lui Hristos!