O lună doar de uit să cânt, Îmi pare că s-a stins un soare, Şi că, de veacuri, pe pământ, N-am mai ajuns la sărbătoare…
O zi de nu pot să citesc Cuvântul sfânt al Cărţii Tale, Se pierde gândul meu şi-mi cresc Noi temeri şi-ndoieli pe cale…
Un singur ceas de nu mă rog, Îmi arde inima-nsetată, Şi-mi pare sufletul zălog La o-ntristare necurmată…
O clipă, Doamne, de nu-Ţi pot Simţi prezenţa lângă mine, Nici cerul, nici pământul tot Nu pot fiinţa să-mi aline!…