Grija lui Dumnezeu pentru slujitorii Lui

Cum ar fi dacă în fiecare Sabat ar veni atât de mulți oameni la biserica ta, încât clădirea ar fi prea mică pentru toți? Dar dacă sala de întâlnire pentru Școala de Sabat ar fi prea mică pentru toți copiii? Dar dacă ar merge la pastorul tău și i-ar spune că ar vrea să construiască o biserică mai mare și că ei înșiși vor face toată munca? Crezi că pastorul ar fi fericit?

Așa s-a întâmplat pe timpul lui Elisei, doar că nu o biserică trebuia mărită, ci una din școlile profeților. Într-o zi, un grup de studenți i-au vorbit lui Elisei despre acest subiect. 2 Împărați 6:1.

Probabil că Elisei a fost mulțumit de o așa problemă. Asta însemna că tot mai mulți studenți alegeau să învețe tot ce puteau despre Dumnezeu și despre cum să fie lucrători pentru El. Ce au spus studenții că ar trebui să facă? A crezut Elisei că planul lor era unul bun? 2 Împărați 6:2.

Studenții îl iubeau pe Elisei. El vizita adesea școlile și preda cursuri. Știau că el era interesat de ei. Când unul din studenți l-a rugat să meargă cu ei, aceștia au fost fericiți că răspunsul lui a fost pozitiv. 2 Împărați 6:3.

Studenții din școlile profeților învățau materii obișnuite, precum matematică, istorie și muzică. Dar cursurile de Biblie erau cele mai frumoase. Desigur, ei aveau doar o parte din Biblie, partea care fusese scrisă înainte de ei.

Studenții mai învățau muncă practică, astfel încât să se poată susține pe ei și familiile lor. Chiar știau cum să construiască o școală. 

Gândeşte-te:

Crezi că e o idee bună să știi să lucrezi? Fetele ar trebui să știe cum să pregătească hrana, să aibă grijă de casă și de familie? Acesta este un lucru foarte important, chiar dacă au învățat și o altă meserie, de exemplu, asistentă medicală sau profesoară. Băieții ar trebui să știe să repare lucruri și să le îngrijească? Tu ce înveți?

Într-o zi, studenții de la școala pe care o vizita Elisei și-au strâns sculele și au mers la lucru. Trebuiau să taie copaci din pădure pentru a construi noua școală. Aveau nevoie de lemn pentru scânduri și grinzi, pentru mese și scaune și pentru multe alte lucruri. Unde au mers să taie lemne? Elisei era cu ei? 2 Împărați 6:4.

Normal că trebuiau să folosească securi pentru a tăia copacii. Unul dintre studenți nu avea secure, așa că a împrumutat una. El s-a trudit mult să doboare un copac, dar, dintr-odată, capul securii a sărit de pe coadă. Unde a căzut? 2 Împărați 6:5.

Nu este deloc surprinzător că s-a simțit prost. Și așa era suficient de rău să pierzi orice secure, darămite una care era și împrumutată. Acum trebuia să cumpere o secure nouă pentru a o înlocui. Și, la fel ca mulți studenți, probabil că nici nu avea foarte mulți bani. Ce putea să facă?

Probabil că și altor studenți le-a părut rău pentru cele întâmplate. Poate că unii dintre ei au încercat să găsească securea pe fundul râului mocirlos. Elisei nu l-a mustrat pe student. El știa că fusese un accident. Dar când a tăiat o bucată de lemn și a aruncat- o în apa râului exact acolo unde căzuse securea, probabil că toți s-au minunat cum putea să găsească securea prin această metodă. Cu siguranță că toți urmăreau nerăbdători să vadă ce se va întâmpla. 2 Împărați 6:6.

Când fierul de la secure s-a ridicat și a plutit deasupra apei, probabil că au fost uimiți. Cine a mai auzit ca fierul să plutească? Probabil că au fost atât de surprinși, încât la început doar au privit. Ce le-a spus Elisei studenților să facă înainte ca fierul să se îndepărteze? 2 Împărați 6:7.

Gândeşte-te:

Cum crezi că s-a simțit acel student? Despre ce crezi că au discutat între ei pentru o vreme – și nu au uitat niciodată? Crezi că studentul s-a asigurat că pune corect fierul de secure la coadă după ce l-a recuperat? De obicei, împrumutul nu este o idee bună, dar, dacă trebuie, cum ar trebui să ai grijă de obiectele pe care le împrumuți?

Împăratul Siriei conducea atacuri- surpriză în diverse locuri în Israel care erau aproape de țara lui. Dar se tot întâmpla ceva ce împăratul Siriei nu putea înțelege.

Părea că indiferent cât de mult încerca să țină ascunse planurile de atac, împăratul Israelului afla întotdeauna despre planuri și își trimitea soldații acolo să îi alunge pe sirieni.

În cele din urmă, împăratul Siriei a concluzionat că unul din soldații lui trebuie să fie trădător, destăinuind planurile lui cuiva din Israel. 2 Împărați 6:11.

Soldații împăratului știau că nu este adevărat și unul dintre ei i-a spus ce se întâmpla. 2 Împărați 6:12.

Știind care era problema, nu a fost greu să găsească o rezolvare. Tot ce trebuia să afle împăratul Siriei era locația lui Elisei și apoi voia să îl prindă. 2 Împărați 6:13.

Dar împăratul nu a vrut să riște nimic. El a hotărât să trimită cât de mulți soldați putea, astfel încât Elisei să nu aibă nicio cale de scăpare. 2 Împărați 6:14

Gândeşte-te:

Crezi că împăratul Siriei știa foarte multe despre Dumnezeul nostru puternic? Acea armată siriană puternică I-a îngreunat misiunea lui Dumnezeu de a-i purta de grijă lui Elisei?

Împăratul Siriei și-a trimis armata să îl prindă pe Elisei; în timpul nopții, aceștia au înconjurat c e t a t e a unde locuia el. Di m i n e a ț a u r m ă t o a r e , foarte devreme, când slujitorul lui Elisei a ieșit și a privit în jur, ce a văzut el? 2 Împărați 6:15.

Slujitorul s-a grăbit să îi spună profetului Elisei. Ce puteau să facă? Nu exista nicio șansă ca ei să scape și să meargă într-un loc în care să fie în siguranță. Cetatea lor era înconjurată din toate părțile de armata siriană. Părea că nu există nicio șansă de scăpare. Slujitorul se temea că vor fi luați captivi sau chiar uciși. Dar Elisei nu era deloc îngrijorat. Ce i-a spus el slujitorului lui? 2 Împărați 6:16.

Cum? Era orb Elisei? Nu putea vedea că nicăieri în jur nu erau soldați israeliți?

Elisei nu avea nevoie să vadă soldații despre care vorbea. El deja știa că ei erau acolo. Dar i-a părut rău pentru sărmanul lui slujitor, paralizat de teamă, și a vrut să îl liniștească; ce I-a cerut Elisei lui Dumnezeu să facă? 2 Împărați 6:17.

Cum crezi că s-a simțit slujitorul lui de această dată când a privit în jur?

Gândeşte-te:

Trimite încă Dumnezeu îngeri atunci când avem nevoie? Știai că El ar trimite toți îngerii din cer ca să ne ajute decât să îi permită lui Satana să ne oblige să facem ceva greșit? El ar face acest lucru. Și El ne va ajuta dacă ne rugăm. Dacă greșim, o facem pentru că așa am ales. Să nu uităm niciodată acest lucru.

Armata siriană nu știa că acolo erau și soldați care îl protejau pe Elisei. Cetatea fusese înconjurată de îngeri și, când Elisei s-a rugat, Dumnezeu a deschis ochii slujitorului său, ca să îi poată vedea. Acum Elisei s-a rugat contrariul pentru soldații sirieni, să nu vadă. 2 Împărați 6:18.

Apoi Elisei i-a condus pe soldații sirieni orbi spre Samaria, unde locuia împăratul Israelului. Când au ajuns acolo și li s-au deschis ochii, au fost șocați. Nu se aflau unde se așteptau să fie. Și chiar omul pe care trebuiau să îl prindă îi condusese în interiorul Samariei, cu zidurile sale înalte. Erau blocați. 2 Împărați 6:20.

Armata siriană probabil că a fost foarte speriată. Ei știau că soldaților israeliți le era foarte ușor să îi distrugă. De fapt, acesta a fost primul gând al împăratului Israelului. Dar Dumnezeu era la cârma a tot ce se petrecea. Ce l-a întrebat împăratul pe Elisei?

Elisei știa că nu ar fi corect ca împăratul să îi ucidă. Ei erau prizonieri și doar se supuseseră ordinelor împăratului lor. De asemenea, Elisei știa că Dumnezeu dorea ca ei să se întoarcă acasă cu un raport bun despre cele întâmplate în acea zi. Dar era foarte diferit de raportul pe care se așteptau să îl ducă împăratului lor.

Acei soldați sirieni urmau să afle că israeliții erau corecți și că Dumnezeu era mult mai puternic decât idolii păgâni la care se închinau ei. Dar, pentru moment, nu puteau decât să aștepte să vadă ce urma să se întâmple. 

Gândeşte-te:

Cum s-a simțit slujitorul lui Elisei înainte și după ce i s-au deschis ochii? Cum s-au simțit soldații sirieni înainte și după ce le-au fost orbiți ochii? Cum s-a simțit Elisei în tot acest timp? Celor care se încred în Dumnezeu nu trebuie să le fie teamă niciodată?

Când împăratul Israelului l-a întrebat pe Elisei dacă să îi omoare pe soldații sirieni care erau blocați în cetate, ce i-a răspuns Elisei? 2 Împărați 6:22.

Probabil că soldații sirieni s-au uitat mirați unii la alții. Oare îi înșelau urechile, la fel ca ochii? Se pare că nu aveau să fie omorâți. De fapt, împăratul avea de gând să îi hrănească. Nu puteau crede ce se întâmpla.

Când a sosit timpul mesei, au primit doar pâine și apă? După ce au mâncat, au fost ținuți acolo ca prizonieri? 2 Împărați 6:23.

Când soldații sirieni s-au întors acasă în Siria, crezi că erau la fel ca atunci când au pornit în misiunea de a-l prinde pe Elisei? Nu. Învățaseră lucruri pe care nu aveau să le uite niciodată. Multă vreme, împăratul lor nu și-a mai trimis soldații să lupte în Israel.

Gândeşte-te:

Uneori ni se oferă ocazii să facem lucruri bune pentru oamenii care nu le merită. Facem asta? Sau pur și simplu spunem că nu le merită pentru că nu au fost buni? Acest lucru Îi aduce fericire lui Dumnezeu? Noi merităm toate binecuvântările pe care ni le dă Dumnezeu? Am meritat să vină Isus și să moară pentru noi? Nu ar trebui să alegem să fim buni cu ceilalți când nu merită acest lucru? Astfel am fi asemenea lui Isus. S-ar putea ca alții să își dorească să Îl cunoască datorită modului în care alegem să ne comportăm față de ei?

Un căpitan devine predicator - Adaptare de Amy Sherrard după Little Ellen

Încă de când fusese mic copil, Joseph Bates a iubit oceanul și și-a dorit să se facă marinar. Așa că, pe când avea doar 15 ani, părinții lui l-au lăsat să plece de acasă și s-a angajat camerist pe vas. Sarcina lui era să facă paturile marinarilor și ale pasagerilor, să le curețe cabinele și să ajute marinarii cu orice putea.

Douăzeci de ani, Joseph a călătorit pe multe vase în locuri îndepărtate și a avut parte de experiențe periculoase și palpitante. A fost prins în furtuni puternice și o dată chiar a și naufragiat. În timpul unui război, el a fost prins și a devenit prizonier pe un vas care aparținea țării inamice. El și alți câțiva prizonieri au reușit să scape făcând o gaură pe lateralul vasului și apoi înotând până la mal.

Într-un final, Joseph și un alt marinar au reușit să aibă propria lor ambarcațiune. Joseph era căpitan acum și s-a îmbogățit. Dar el era și înțelept. Pentru că dorea să fie sănătos, Joseph nu consuma alcool; când a hotărât că fumatul era un obicei rău, el a încetat să mai fumeze. De asemenea, el a încercat, cât a putut, să consume alimente despre care știa că sunt bune pentru el.

După mulți ani de lucru pe mare, el s-a căsătorit cu o femeie frumoasă pe nume Prudence. Când mergea pe mare în călătorii foarte lungi, Prudence se simțea singură și își făcea griji pentru el. Îți poți imagina cât de fericită era când, după alți zece ani pe mare, Joseph a hotărât să se pensioneze și să rămână cu ea în casa lor frumoasă și confortabilă.

Când Joseph a aflat mesajul advent, el a început să studieze profețiile singur. Văzând că sunt adevărate, a început să îi ajute și pe alții să le înțeleagă. Dorea ca și ceilalți să fie pregătiți pentru venirea lui Isus. Joseph mai cunoștea oameni care credeau că adevărata zi de odihnă a lui Dumnezeu este Sabatul, ziua a șaptea a săptămânii, nu duminica, prima zi a săptămânii. Studiind cu atenție Biblia de unul singur, el a observat că Dumnezeu nu Și-a schimbat niciodată ziua de odihnă în duminică. Numaidecât a început să păzească ziua a șaptea ca sfântă, așa cum învață porunca a patra. El a început să le spună și altora despre acest lucru.

Isus l-a insuflat pe căpitanul Bates să scrie o cărticică, astfel încât mulți oameni să afle despre adevăratul Sabat. Dar tipărirea de cărți costa foarte mulți bani, și la fel și călătoriile în alte locuri pentru a predica. Nu după mult timp, căpitanul Bates își cheltuise mare parte din bani, astfel încât nu mai era bogat. În cele din urmă, banii aproape s-au terminat, dar el nu s-a îngrijorat. El știa că, dacă asculta de Isus, va avea toate cele necesare vieții.

Într-o zi, în timp ce Joseph scria, Prudence a venit din bucătărie, unde cocea pâine, în cameră. „Mi s-a terminat făina”, i-a spus ea soțului ei. „Ai vrea să mergi la magazin să cumperi făină?” „De câtă făină ai nevoie?” a întrebat căpitanul Bates în timp ce s-a ridicat și și-a luat pălăria. „Cam două kilograme”, i-a răspuns ea, întorcându- se în bucătărie.

În timp ce pășea pe stradă, căpitanul Bates și-a dus mâna la portofel. Oare avea suficienți bani să plătească făina? (Va urma)