Cuptorul aprins

Şadrac, Meşac şi Abed-Nego locuiau într-o ţară îndepărtată. Ei Îl iubeau pe Isus, dar oamenii din ţara respectivă nu făceau lucrul acesta. Regele acelei ţări a construit o statuie de aur uriaşă. Voia ca toată lumea să îngenuncheze și să se roage în fața ei.

În felul acesta, va afla toată lumea cât de grozav sunt, îşi spunea regele în sinea lui. El a chemat poporul să vină şi să se plece înaintea chipului de aur. Șadrac, Meşac şi Abed-Nego au venit împreună cu poporul. Au văzut idolul de aur.

— Când veţi auzi sunetul trâmbiţei, să vă plecaţi înaintea chipului de aur! a strigat servitorul regelui. Dacă nu veţi asculta, veţi fi aruncaţi în cuptorul de foc!

Sunetul trâmbiţei s-a auzit cu putere. Toţi oamenii s-au plecat, în afară de Șadrac, Meşac şi Abed-Nego. Ei ştiau că trebuiau să aleagă. Cei trei băieți au rămas în picioare. Regele era foarte supărat. Șadrac, Meşac şi Abed-Nego erau ajutoarele sale speciale. Nu voia să îi arunce în foc.

— Vă voi mai da o şansă, le-a spus regele.

— Nu! au răspuns Șadrac, Meşac şi Abed-Nego. Dumnezeul nostru ne poate salva, dar chiar dacă n-o va face, noi tot nu ne vom închina în faţa idolului tău. Regele s-a mâniat foarte tare.

— Aruncaţi-i în cuptorul aprins! a poruncit el. Slujitorii regelui s-au supus. Brusc, s-a întâmplat o minune. Regele a văzut patru bărbaţi care se plimbau prin cuptorul aprins. Focul nu îi ardea. Unul dintre bărbaţi semăna cu Isus. Văzând una ca asta, regele s-a înspăimântat.

— Ieşiţi afară! le-a poruncit el. Șadrac, Meşac şi Abed-Nego au ieşit afară. Nu erau răniţi. Ei I-au fost credincioşi lui Isus, iar El i-a ajutat. Isus este şi cu voi. El vă aude rugăciunile.

Aţi dori să-L ascultaţi şi voi?

Doamne Isuse, Îţi mulţumim pentru Bibliile noastre. Îţi mulţumim pentru că ne veghezi mereu şi pentru că ai grijă de noi. Te iubim, Isuse. Amin!

Şadrac, Meşac şi Abed-Nego locuiau într-o ţară îndepărtată. Ei Îl iubeau pe Isus şi Îi aduceau închinare, dar oamenii din ţara respectivă nu făceau acest lucru. Regele acestei ţări credea că este mai puternic decât Isus. El a vrut să arate cât de grozav este, aşa că a construit un idol de aur uriaş.

Lângă statuie a construit şi un cuptor. Regele voia ca toată lumea să se închine la idolul său. El a plănuit să folosească cuptorul pentru a-i pedepsi pe cei care nu se aplecau în fața chipului de aur. Într-o zi, regele a chemat poporul să vină şi să se închine înaintea chipului de aur. Șadrac, Meşac şi Abed-Nego au venit împreună cu tot poporul. Au văzut statuia de aur. Au văzut şi cuptorul aprins. Apoi au auzit un bărbat care striga:

— Când veţi auzi sunetul trâmbiţei, vă veţi pleca înaintea acestui chip!

Aceasta era o problemă pentru Șadrac, Meşac şi Abed-Nego. Ei nu îngenuncheau înaintea idolilor. Ei Îl iubeau pe Isus. Au ales să asculte de El, indiferent ce avea să se întâmple. Șadrac, Meşac şi Abed-Nego s-au uitat unul la altul, apoi la cuptorul aprins. În scurt timp, sunetul trâmbiţei s-a auzit cu putere. Toţi oamenii s-au așezat în genunchi. Toţi, cu excepţia lui Șadrac, Meşac şi Abed-Nego. Ei rămăseseră în picioare. Unul dintre slujitori s-a grăbit să-i spună regelui lucrul acesta. Regele a fost foarte surprins. Apoi a văzut că cei care nu s-au închinat erau Șadrac, Meşac şi Abed-Nego. Erau trei dintre cei mai apropiați oameni din echipa lui.

— O să vă mai dau o şansă! le-a spus regele. Nu voia să îi arunce în foc.

— N-avem nevoie de încă o şansă! au răspuns Șadrac, Meşac şi Abed-Nego. Ce altceva i-au mai spus ei regelui? Citeşte Daniel 3:17,18.

 Auzind una ca asta, regele s-a mâniat foarte tare.

— Încingeţi focul mai tare! a strigat el. Legaţi- i şi aruncaţi-i în cuptor! Aşa că cei trei băieți au fost legaţi şi aruncaţi în cuptor. Regele furios s-a asigurat că porunca îi este ascultată. Voia să le arate tuturor cât de puternic e el. Apoi s-a întâmplat o minune. Regele a văzut patru bărbaţi - nu doar trei - plimbându-se prin cuptorul încins. Ciudat era că nu ardeau. Nici măcar nu păreau răniţi. Iar al patrulea bărbat semăna cu Isus. Regele a devenit atât de înspăimântat, încât abia mai putea vorbi.

—N-am aruncat trei bărbaţi în cuptor? a întrebat el. De ce sunt patru? Ieşiţi afară! le-a poruncit el tinerilor. Șadrac, Meşac şi Abed-Nego au făcut așa.

Regele i-a privit cu atenţie. Nici măcar nu miroseau a fum. Nu aveau arsuri. Singurele lucruri care arseseră erau frânghiile cu care le legaseră mâinile şi picioarele. Ei nu erau răniţi deloc!

Toţi oamenii care au văzut lucrul acesta au înţeles Cine era cu adevărat puternic. Și nu, nu era vorba nici despre regele acelei ţări, nici despre chipul său de aur.

Șadrac, Meşac şi Abed-Nego au fost credincioşi şi curajoşi, iar Isus a fost cu ei chiar şi în cuptorul aprins. Isus este şi cu tine şi îţi ascultă rugăciunile. Ți-ar plăcea să fii credincios şi curajos, la fel ca Șadrac, Meşac şi Abed-Nego?

„Obiectivul disciplinei este formarea copilului pentru autonomie. El ar trebui să fie învăţat încrederea de sine şi autocontrolul. De aceea, de îndată ce este capabil să priceapă, raţiunea sa ar trebui să fie îndreptată către supunere. Ori de câte ori tratăm cu el, să o facem în aşa fel încât să arătăm că supunerea este un lucru corect şi rezonabil.
Ajutaţi-l să vadă că fiecare lucru este guvernat de câte o lege şi că nesupunerea duce în cele din urmă la dezastru şi suferinţă. Când Dumnezeu spune: „Să nu”, ne atrage atenţia din iubire asupra consecinţelor nesupunerii, pentru a ne scuti de vătămări şi pierderi.” – Ellen G. White, Educaţie, p. 287

„Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor.” Matei 5:16

Aţi stat vreodată lângă un foc frumos care trosneşte? Focul este minunat şi periculos în acelaşi timp. Focul este aprins de „substanţe chimice”. Produsele chimice „eliberează” sau ne dau căldură şi lumină.

Focul ne poate încălzi. El poate speria animalele sălbatice. Poate fi folosit şi pentru prepararea mâncării. Un foc foarte mare poate schimba vremea în locul în care arde.

Uneori, focul scapă de sub control. Când focul devine sălbatic, el este numit incendiu. Incendiile pot avea loc în natură. Ele pot avea loc şi în case şi oraşe. În fiecare an, suprafeţele mari de păduri şi pajişti sunt arse de foc. Majoritatea incendiilor sunt pornite de oameni. Altele sunt pornite de fulgere.

Focul poate avea diferite culori: roşu, portocaliu, galben, albastru şi alb. Flăcările albastre şi albe sunt cele mai fierbinţi. Focul roşu este cel mai slab, dar tot este periculos. Multe persoane s-au ars în foc.

În povestirea noastră biblică, regele a încercat să rănească oamenii cu foc. Acesta este un mod nepotrivit de a folosi focul. Aprinderea unei lumânări este o modalitate bună de a folosi focul. Lumânarea ajută oamenii să vadă în întuneric.

Isus vrea ca fiecare dintre noi să fie asemenea unei lumânări sau a unui foc. El vrea să luminăm calea pentru alţi oameni, care pot afla astfel despre El. Când suntem amabili, iubitori şi darnici, îi ajutăm pe ceilalţi să vadă cât de bun este Isus. Vei lăsa lumina ta să strălucească pentru Isus?