1 Doamne, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-Ți urechea la cererile mele! Ascultă-mă în credincioșia și dreptatea Ta!

INTRODUCERE - Psalmul 143 este un apel pentru eliberare şi o expresie de încredere în iubirea şi îndurarea lui Dumnezeu. Ca limbaj şi ca fundal, Psalmul 143 seamănă mult cu Psalm 142. Psalmul consistă din două părţi egale despărţite printr-o oprire. În fiecare parte versetele sunt aranjate în perechi.

Cu privire la preambul, vezi p.616, 627.

1. În dreapta Ta. Psalmistul apelează la bunătatea şi dreptatea lui Dumnezeu, în care el are o încredere neclintită.


2 Nu intra la judecată cu robul Tău! Căci niciun om viu nu este fără prihană înaintea Ta.

Înaintea Ta. Cu toate că Scripturile numesc adesea "drepţi" pe oameni (vezi Genesa 18,23.24; etc.), psalmistul recunoaşte că în sens absolut, când e comparat cu Dumnezeu, nici un om nu este drept (vezi Iov 9,2). Omul poate primi neprihănirea lui Hristos numai prin credinţă. Efortul omenesc nu poate niciodată să facă drept pe un om (Efeseni 2,8.9). Faptele sunt roadele credinţei; ele nu sunt rădăcina credinţei. Credinţa vine mai întâi şi acolo unde este credinţă adevărată, cu siguranţă faptele vor urma.


3 Vrăjmașul îmi urmărește sufletul, îmi calcă viața în picioare la pământ: mă face să locuiesc în întuneric ca cei ce au murit de multă vreme.
4 Îmi este mâhnit duhul în mine, îmi este tulburată inima înăuntrul meu.

Inima. Situaţia în aparenţă disperată în care se afla psalmistul îi paraliza inima. Un simţământ de singurătate grozavă pusese stăpânire pe sufletul lui.


5 Mi-aduc aminte de zilele de odinioară, mă gândesc la toate lucrările Tale, cuget la lucrarea mâinilor Tale.

Mi-aduc aminte. O astfel de aducere aminte poate aduce şi tristeţe şi nădejde. Psalmistul era trist deoarece prezentul nu semăna cu trecutul. Când îşi aducea aminte de manifestările anterioare ale puterii lui Dumnezeu, inima îi era încurajată în nădejdea că Domnul va răspunde din nou rugăciunii lui. El prindea curaj să insiste cu cererea sa.


6 Îmi întind mâinile spre Tine; îmi suspină sufletul după Tine ca un pământ uscat. – (Oprire)

Ca pământ uscat. După cum suprafaţa pământului, după o perioadă îndelungată de secetă, se crapă, formând cratere adânci, ca şi cum şi-ar fi deschis buzele, rugându-se fierbinte să primească apa care să-i stingă setea, tot aşa psalmistul ardea de dor după ploile cereşti repezi care să-i adape sufletul.

Oprire [selah, KJV]. Vezi la p. 629.


7 Grăbește de m-ascultă, Doamne! Mi se topește duhul: nu-mi ascunde fața Ta! Căci aș ajunge atunci ca cei ce se coboară în groapă!

Grăbeşte de m-ascultă. Vezi la Psalm 69,17.

Mi se topeşte duhul. Vezi Psalm 84,2.

Nu-mi ascunde faţa Ta. Vezi Psalm 4,6; 13,1.

Groapă. Vezi la Psalm 28,1.


8 Fă-mă să aud dis-de-dimineață bunătatea Ta, căci mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalț sufletul.

Dis de dimineaţă. Vezi la Psalm 90,14. Psalmistul nădăjduia că dimineaţa va pune capăt durerii sale. După cum zorile zilei împrăştie întunerecul, la fel el cere ca lumina prezenţei lui Dumnezeu să alunge întunericul din sufletul său. Cât de potrivit este momentul zorilor dimineţii pentru devoţiune, pentru meditaţie adâncă la bunătatea Domnului!

Arată-mi. [Fă-mă să cunosc, KJV]. Vezi la Psalm 25,4.


9 Scapă-mă de vrăjmașii mei, Doamne, căci la Tine caut adăpost.

Scapă-mă. Vezi la Psalm 59,1.

La Tine caut adăpost. [Alerg la Tine să mă ascund. KJV]. Literal, "la Tine m-am ascuns". Dumnezeu este un adăpost când furtunile vieţii lovesc şi sunt gata să ne copleşească (vezi Psalm 46,1).


10 Învață-mă să fac voia Ta, căci Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!
11 Pentru Numele Tău, Doamne, înviorează-mă; în dreptatea Ta, scoate-mi sufletul din necaz!

Pentru Numele Tău. Vezi la Psalm 31,3. Psalmistul revine la Numele Sfânt ca motiv pentru care Domnul ar trebui să-i asculte cererea.


12 În bunătatea Ta, nimicește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți potrivnicii sufletului meu, căci eu sunt robul Tău.