Comentariul Biblic
Română — Psalmii 133
- 1 Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!
-
1
INTRODUCERE - Psalmul 133 este un scurt dar frumos poem care preamăreşte fericirea unirii frăţeşti. O atare unire caracteriza adunările israeliţilor la marile sărbători de la Ierusalim.
Armonia şi iubirea frăţească predominau în aceste ocazii. Cu privire la preambul vezi introducere la Psalm 120; vezi şi p. 625, 627.
1. Fraţii. Termenul denotă o legătură apropiată. David a cântat Psalm 133 când rudele şi prietenii săi erau ascunşi în peştera Adulam (vezi PP 658).
- 2 Este ca untdelemnul de preţ, care, turnat pe capul lui, se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, se coboară pe marginea veşmintelor lui.
-
2
Untdelemnul. Ebr. shemen, "ulei", aici evident nu un ulei obişnuit, ci uleiul sfânt cu care era uns marele preot (Exod 29,7; 30,23-33). El avea un parfum plăcut, era sfânt şi era simţit de jur împrejur. Când era turnat pe capul lui Aaron, picura pe veşmintele lui. Aşa e iubirea frăţească. Bucură pe toţi cu influenţa ei plăcută şi sfântă.
- 3 Este ca roua Hermonului care se coboară pe munţii Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa, pentru veşnicie.
-
3
Roua Hermonului. Un simbol al reîmprospătării. Iubirea frăţească de origine divină împrospătează şi înviorează. E o pregustare a comuniunii din căminul ceresc. Datorită împreunei simţiri şi afecţiunii pe care i-o arătau tovarăşii lui, David a putut să cânte psalmul acesta pe când se afla în peştera Adulam (PP 658).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1�
AH 179; ML 276; PP 658