Comentariul Biblic

Română — Ezechiel 21

¹ Şi cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:: 1

Cuvântul Domnului. Versetele 1-7 reproduc în vorbire inteligibilă parabola enigmatică din capitolul 20,45-49.
² „Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Ierusalim şi vorbeşte împotriva locurilor sfinte, proroceşte împotriva ţării lui Israel!: 2

Spre Ierusalim. În loc de întreitul miazăzi (capitolul 20,46) apar acum expresiile Ierusalim, locurile înalte şi ţării lui Israel.
³ Spune ţării lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, am necaz pe tine, Îmi voi trage sabia din teacă şi voi nimici cu desăvârşire din mijlocul tău pe cel neprihănit şi pe cel rău.: 3

Sabia. Focul parabolei enigmatice (capitolul 20,47) este arătat că este sabia năvălitorului.
⁴ Pentru că vreau să nimicesc cu desăvârşire din mijlocul tău pe cel neprihănit şi pe cel rău, sabia Mea va ieşi din teacă, pentru ca să lovească orice făptură de la miazăzi până la miazănoapte.: 4

Cel neprihănit. Vezi comentariul la cap. 20,47. În pedepsiri naţionale, cel nevinovat este adesea cuprins în aceleaşi suferinţe temporale ca şi cel vinovat.
⁵ Şi orice făptură va şti că Eu, Domnul, Mi-am scos sabia din teacă şi nu se va mai întoarce înapoi în ea.: 5

Nu se va mai întoarce. Adică, până şi-a împlinit misiunea. Atunci în chip necesar se va întoarce. Expresia nu se va mai întoarce trebuie să fie luată în acest sens limitat. Aceeaşi idee de durată restrânsă este găsită în capitolul 20,48, unde se spune că focul judecăţilor lui Dumnezeu nu va fi stins (vezi comentariul de acolo). Expresii asemănătoare sunt uneori greşit considerate că înseamnă că nu va fi sfârşit al pedepsirii. În fiecare caz lungimea continuării trebuie să fie determinată de context (vezi comentariul la cap. 30,13).
⁶ Şi tu, fiul omului, gemi! Cu rărunchii zdrobiţi şi cu amărăciunea în suflet, gemi sub privirile lor!: 6

Rărunchii zdrobiţi. Sau Coapsele frânte. Compară Naum 2,1.10. Profetul este îndemnat să prezinte situaţia într-o manieră vie astfel încât ascultătorii săi să priceapă cât de adânc vor fi mişcaţi toţi de vestea căderii Ierusalimului.
⁷ Şi dacă te vor întreba: „Pentru ce gemi?”, să răspunzi: „Pentru că vine o veste”… Când va veni, toate inimile se vor înspăimânta, toate mâinile vor slăbi, toate sufletele se vor mâhni şi toţi genunchii se vor topi ca apa!… Iată că vine, a sosit – zice Domnul Dumnezeu!”: 7

o veste..." Când va veni, toate inimile se vor înspăimânta, toate mâinile vor slăbi, toate sufletele se vor mâhni, şi toţi genunchii se vor topi ca apa!... Iatăcăvine, a sosit, zice Domnul Dumnezeu!"
Toate sufletele se vor mâhni. Compară Luca 21,26.
⁸ Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:: 8

Cuvântul Domnului. Versetele 8-17 pot fi intitulate Cântarea săbiei ascuţite şi lustruite. În general aceste versete sunt o dezvoltare a soliei din versetul 1-6.
⁹ „Fiul omului, proroceşte şi spune: „Aşa vorbeşte Domnul.” Zi: „Sabia, da, sabia este ascuţită şi lustruită.: 9

Verset ce nu a fost comentat.
¹⁰ Este ascuţită pentru măcel şi lustruită ca să lucească!… O, sabie, tu tai toiagul de cârmuire al fiului Meu, care nesocoteşte orice lemn…: 10

Tu tai toiagul. Sau Dispreţuieşti toiagul fiului meu. Ebraica acestei propoziţii este obscură. Ea zice literal: Sau ne vom bucura, toiagul fiului meu dispreţuind fiecare copac. LXX zice: Ucide, nimiceşte, dispreţuieşte fiecare copac (referirea ar putea să fie la copacii verzi şi uscaţi din capitolul 20,47). Expresia ebraică ar pute fi înţeleasă în felul următor: Sau să ne bucurăm, toiagul [adică cel al mustrări (vezi Proverbe 10,13)], fiul meu, dispreţuind toţi copacii (vezi comentariul la Ezechiel 20,47).
¹¹ A dat-o la lustruit, ca s-o apuce cu mâna; este ascuţită sabia şi lustruită, ca să înarmeze mâna celui ce măcelăreşte.: 11

Celui ce măcelăreşte. Adică împăratul Babilonului (vezi v. 19).
¹² Strigă şi vaită-te, fiul omului! Căci este scoasă împotriva poporului Meu, împotriva tuturor voievozilor lui Israel care sunt daţi pradă sabiei împreună cu poporul Meu; de aceea bate-te pe coapsă!: 12

Bate-te pe coapsă. Un semn de nemăsurată ruşine sau amărăciune (vezi Ieremia 31,19). Scopul gesturilor era să atragă atenţia şi să ridice întrebări (vezi comentariul la Exod 4,1).
¹³ Da, încercarea s-a făcut, şi ce va fi dacă toiagul acesta de cârmuire, care nesocoteşte totul va fi nimicit? – zice Domnul Dumnezeu!”: 13

Încercarea s-a făcut. Ebraica acestui pasaj este neclară. Traducerea din RSV: Pentru că nu va fi o încercare – ce s-ar putea face, dacă dispreţuieşti toiagul? este o încercare de a face inteligibil acest pasaj obscur.
¹⁴ Şi tu, fiul omului, proroceşte şi bate din mâini! Loviturile sabiei să fie îndoite, întreite! Este sabia de măcel, sabia măcelului celui mare, care îi urmăreşte din toate părţile.: 14

Bate din mâini. Un gest de emoţie puternică, aici vădit de groază (vezi Ezechiel 21,17; comp. Numeri 24,10).
Întreite. Un pasaj neclar însemnând poate că lovitura săbiei va veni nu numai o dată sau de două ori, ci de trei ori.
Îi urmăreşte de toate părţile. Ultima parte zice literal, care-i împresoară adică, împiedicând fuga.
¹⁵ Ca să arunc groaza în inimi, ca să înmulţesc pe cei loviţi, de aceea am tras sabia, ameninţându-i la toate porţile lor. Vai! E făcută să fulgere şi ascuţită pentru măcel!: 15

Au tras sabia. Ebr. ibchah, un cuvânt care apare numai aici. Unii gândesc că ibchah este o greşită ortografiere a lui tibcah, un cuvânt care apare în 1Samuel 25,11, Psalmi 44,22, Ieremia 12,3, cu înţelesul de carne sau măcelărie. Propoziţia atunci ar zice: Am rânduit o sabie pentru măcelărire.
¹⁶ Strânge-ţi puterile, sabie, întoarce-te la dreapta! Aşază-te, întoarce-te la stânga! Îndreaptă-ţi ascuţişul în toate părţile!: 16

Întoarce-te. Porunca este dată săbiei, după cum este evident în ebraică.
¹⁷ Şi Eu voi bate din mâini de bucurie şi Îmi voi potoli urgia. Eu, Domnul, vorbesc!”: 17

Eu voi bate din mâini. Printr-un simbol ce atribuie fapte şi sentimente omeneşti lui Dumnezeu fapte şi sentimente omeneşti, se declară că Iehova face ceea ce a poruncit profetului să facă (vezi comentariul la v. 14).
Îmi voi potoli urgia. Vezi comentariul la cap. 16,42.
¹⁸ Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:: 18

Cuvântul Domnului. A treia profeţie a capitolului, mai specifică decât cea dinainte.
¹⁹ „Fiul omului, croiește-ți două drumuri pe unde să treacă sabia împăratului Babilonului! Amândouă trebuie să iasă din aceeași țară. Fă un semn pe drum, fă-l la începutul drumului care duce într-o cetate.: 19

Două drumuri. Împăratul Babilonului este descris la răscrucea drumurilor, ca ezitând dacă să apuce mai întâi drumul spre Ierusalim sau pe cel către capitala Amoniţilor (v. 20).
Fă un semn pe drum. Sau Alege-ţi un loc. Literal taie o mână. Adică, pune un arătător de drum. Acesta urma să fie pus la câteva sute de mile la apus de Babilon, poate la Tadmor (vezi comentariul la 1Regi 9,18) sau poate chiar departe în valea Orontelui.
²⁰ Să faci unul din aceste drumuri aşa ca sabia să vină la Raba, cetatea copiilor lui Amon, şi pe celălalt, aşa ca sabia să vină în Iuda, la Ierusalim, cetatea întărită.: 20

Verset ce nu a fost comentat.
²¹ Căci împăratul Babilonului stă la răscruce, la capătul celor două drumuri, ca să dea cu bobii; el scutură săgeţile, întreabă terafimii şi cercetează ficatul.: 21

Să dea cu bobii. Păgânii alergau la ghicit când trebuiau să se hotărască asupra unor lucruri importante. Aici sunt menţionate trei forme particulare ale ghicitului.
Scutură săgeţile. Metoda babiloniană era probabil asemănătoare cu aceea folosită de Arabi mai târziu. Mai multe săgeţi fără vârf marcate cu anumite solii erau scuturate într-o tolbă sau un alt vas şi una era trasă afară; sau tolba era învârtită cu putere şi era aleasă aceea care cădea cea dintâi. Semnul de pe săgeată era presupus că arată voinţa zeilor.
Terafimii. Ebr. teraphim, mici figurine omeneşti (vezi comentariul la Geneza 31,19). Nu se ştie exact felul în care erau ei folosiţi pentru ghicit. Cercetează ficatul. Modul acesta de ghicit numit hepatoscopie (vezi comentariul la Daniel 1,20) era ceva obişnuit la babilonieni. Au fost descoperite modele de ficat de oaie însemnate cu linii
şi inscripţii, şi evident folosite pentru scopuri de instruire.
Deşi nici o formă de ghicire nu este acceptată de biserica Creştină, mulţi creştini încearcă să capete călăuzire divină prin metode neaprobate de Dumnezeu, metode în natura lor esenţială asemănătoare cu vechile metode de ghicire. Printre astfel de metode se poate regăsi şi acela de a căuta un răspuns de la Dumnezeu aruncând în sus un ban; sau aceea de a cere Domnului să răspundă Da sau Nu, scriind cuvintele pe ambele părţi ale unui cartonaş, şi apoi lăsându-l să cadă, acceptând ca răspuns felul cum cade cartonaşul. Unii lasă ca Biblia să se deschidă la întâmplare şi acceptă solia textului pe care cad privirile lor. Iarăşi, alţii pun în scris diferite idei pe diferite cartonaşe, le amestecă şi acceptă răspunsul celui pe care-l trag. S-ar putea aminti şi alte metode, toate urmând acelaşi tipar de bază al şansei. Nu se neagă faptul că Domnul uneori a dat îndrumare prin vreunul din mijloacele acestea, mai ales pentru cei needucaţi, sau poate în cazuri de forţă majoră, dar ele sunt metode de noroc care ar trebui să fie părăsite pe măsură ce sufletul creşte în har.
Dacă în fiecare hotărâre a vieţii, omul ar primi un răspuns direct de la Dumnezeu printr-un semn extern, el ar deveni o simplă maşină. El s-ar jefui pe sine de dreptul şi de libertatea fundamentală a omului, şi anume acelea ale auto-determinării, o însuşire dată lui de Dumnezeu.
Tragerea la sorţi face parte din aceeaşi categorie şi nu ar trebui să se recurgă la ea. S-a dat sfatul următor: Nu am nici-o credinţă în tragerea la sorţi... A trage la sorţi slujbaşii bisericii nu este după rânduiala bisericii lui Dumnezeu. ( EGW, scrisoarea 37, 1900).
²² Sorţul care este în dreapta lui înseamnă Ierusalimul, unde vor trebui să ridice berbeci, să dea poruncă pentru măcel şi să scoată strigăte de război; vor ridica berbeci împotriva porţilor, vor ridica întărituri şi vor face şanţuri de apărare.: 22

În dreapta lui. Adică, sorţul pentru Ierusalim a căzut la dreapta împăratului.
²³ Copiii lui Israel nu văd în aceasta decât nişte vrăjitorii deşarte, ei care au făcut jurăminte mincinoase. Dar împăratul Babilonului îşi aduce aminte de nelegiuirea lor, aşa că vor fi prinşi.”: 23

Vrăjitorii deşarte. Adică, în părerea poporului din Ierusalim.
Jurăminte mincinoase. Lucrul acesta poate fi şi el înţeles ca referindu-se la iudei, care juraseră credincioşie faţă de Babilonieni (2Cronici 36,13; Ezechiel 17,18-19). Ei călcaseră aceste jurăminte. Acesta pare a fi înţelesul cel mai simplu al textului.
Îşi aduce aminte. Subiectul poate fi Domnul, iar nelegiuirea ca fiind păcătoşenia generală a poporului. Sau subiectul poate fi Nebucadneţar, care îşi va aduce aminte şi va pedepsi călcarea jurământului (2Cronici 36,10,13; Ieremia 52,3; Ezechiel 17,15-19).
²⁴ De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că vă făliţi cu nelegiuirea voastră, vădindu-vă fărădelegile, arătându-vă păcatele în toate faptele voastre; pentru că vă făliţi cu ele, veţi fi prinşi de mâna lui!: 24

Arătându-vă păcatele. Sau Păcatele voastre ies la iveală. Păcatele lor ar fi trebuit să fie acoperite prin slujba din Ziua Ispăşirii (Levitic 16). Întrucât Israel refuzase să-şi recunoască vina, ea stătea descoperită şi cerea pedepsire. Fiecare nouă abatere aducea aminte întregul raport al purtării ei păcătoase anterioare şi acum, totalul cumulativ cerea pedepsire grabnică.
²⁵ Şi tu, domn nelegiuit, gata să fii ucis, domn al lui Israel, a cărui zi vine tocmai când nelegiuirea este la culme!”: 25

Domn nelegiuit. Zedechia.
²⁶ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „La o parte cu mitra, jos cununa împărătească! Nu mai este cum a fost. Ce este plecat va fi înălţat, şi ce este înălţat va fi plecat!: 26

Cununa. Ebr. mişnephesh, tradus prin cunună numai aici. În altă parte (Exod 28,4.37.39; 29,6; 39,28.31; Levitic 8,9; 16,4) el descrie mitra marelui preot. Mişnephesh, derivă de la rădăcina şanaph, a înfăşura, deci de fapt înseamnă un turban. Aici pare că se face referire la turbanul regal, un semn al regalităţii.
Nu mai este cum a fost. Urma să fie o deplină schimbare în starea de lucruri existentă.
²⁷ Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos. Dar lucrul acesta nu va avea loc decât la venirea Aceluia care are drept la ea şi în mâna căruia o voi încredinţa. –: 27

Voi da jos. Pasajul zice literal o ruină, o ruină, o ruină, Eu o voi aduce. Repetarea întreită intensifică ideea. Edictul este cu privire la tronul casei lui David. Nu înainte ca Hristos Însuşi să-şi fi aşezat împărăţia Sa, avea să i se îngăduie lui Iuda să aibă un împărat. (PK 451; comp. Ed 179).
28. Despre copii lui Amon. Deşi împăratul Babilonului a ales să atace Ierusalimul în loc de Raba (v. 20-22), Amoniţii nu aveau să scape de pedeapsă (vezi cap. 25,1-7).
²⁸ Şi tu, fiul omului, proroceşte şi spune: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu despre copiii lui Amon şi despre ocara lor.” Spune: „Sabia, da, sabia este scoasă pentru măcel; este lustruită pentru nimicire, ca să lucească!: 28

Verset ce nu a fost comentat.
²⁹ În mijlocul vedeniilor cu care te înşală ei şi în mijlocul prorociilor mincinoase pe care ţi le fac ei, te vor face să cazi între trupurile moarte ale celor răi, a căror zi vine tocmai când nelegiuirea lor este la culme.: 29

Vedeniilor. Ebr. chazah, adesea folosit cu referire la exprimările văzătorului sau profetului; aici fără îndoială ghicitorii Amoniţi. Te vor face să cazi. Adică, sabia descrisă în versetul 28.
³⁰ Bagă-ţi sabia înapoi în teacă. În locul în care ai fost făcut, în ţara ta de naştere, te voi judeca!: 30

Bagă-ţi sabia înapoi în teacă. Literal: Fă-o să se întoarcă înapoi în teacă. Porunca este adresată Amoniţilor (vezi v. 28). Aventurarea lor urma să aibă loc în zadar. În propria lor ţară ei urmau să primească pedeapsa pentru faptele lor rele.
³¹ Îmi voi vărsa mânia peste tine, voi sufla împotriva ta cu focul urgiei Mele şi te voi da în mâinile unor oameni care sfâşie şi care nu lucrează decât la nimicire.: 31

Oameni care şfâşie. Ebr. boarim, derivat de la beir, fiare animale vite (vezi Psalmi 49,10; 92,6). Aceşti oameni brutali sunt amintiţi în Ezechiel 25,4.10.
³² Vei fi ars de foc; sângele tău va curge în mijlocul ţării! Nu-şi vor mai aduce aminte de tine! Căci Eu, Domnul, am vorbit.”: 32

Nu-şi vor mai aduce aminte. În contrast cu glorioasa făgăduinţă făcută lui Israel. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
3, 5, 7PK 452
25–27PK 451
26, 27 Ed 179
27 8T 86, 97
31 PK 452